Virginel Iordache

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Titlul declarației mele politice de astăzi se intitulează „Ciprian Porumbescu, la ceas aniversar”.

În istoria muzicii românești, printre înaintași ne întâmpină figura luminoasă a unui tânăr bucovinean, care prin talentul și munca sa atrage atenția asupra melosului popular ca sursă de inspirație și de creație muzicală autohtonă.

Numele și opera compozitorului Ciprian Porumbescu se impun, tot mai mult și mai stăruitor, în conștiința românilor de pretutindeni, datorită celor două imnuri: „Pe-al nostru steag” și „Tricolorul”, interpretate astăzi de toată suflarea românească. Se poate afirma că puțini artiști s-au bucurat de atâtea evocări, biografii, romane, comemorări, filme, chiar și o operetă de mare succes, cum a fost „Lăsați-mă să cânt”

de Gherase Dendrino, în care sunt reînviate fragmente din creația compozitorului sau filmul artistic „Ciprian Porumbescu”, în regia lui Gheorghe Vitanidis, apreciat în multe țări.

Despre acel tânăr care și-a iubit până la adorație poporul, cu istoria lui și cu muzica lui, se pot spune multe. Spre aducere aminte, căci vremurile se schimbă, idealurile și sufletul neamului se prefac și uitarea se aseamănă morții.

La 135 de ani de la moartea sa, compozitorul este încă comemorat prin manifestări de mare amploare. A fost comemorat pentru prima dată în anul 1908, iar câțiva ani mai târziu soldații români plecau la războiul de întregire a neamului cu cântecele lui pe buze. Apoi, în România Mare, copiii învățau în școli „Tricolorul”, „Pe-al nostru steag e scris Unire”, „Românul” și veselul „Cântec de 1 Mai”, pe care le cântau la toate serbările. Ciprian Porumbescu nu era doar al Bucovinei, ci al Daciei întregi, precum o rostise el însuși, înduioșat, încă de la serbarea de la Putna din anul 1871: „Tată, am cântat Daciei întregi!”

Reuniunea „Ciprian Porumbescu”, înființată în anul 1903 la Suceava, tipărește din compozițiile lui, se înființează Muzeul „Ciprian Porumbescu”, se ridică bustul lui în centrul orașului Suceava, iar opereta „Crai Nou” se cântă la Cluj, la Suceava, la Brașov, la Cernăuți, de mai multe ori. Apar mereu alte biografii, se compune o operetă inspirată din viața lui, se realizează un film, iar cântecul „Tricolorul” devine imn de stat.

Mitul și eroul se încheagă. Ciprian Porumbescu întrupează respirația colectivă a timpului său și dorul de împlinire a voinței naționale. Astfel, viața și opera sa au câștigat dimensiune politică și socială.

Muzica lui Ciprian Porumbescu are o valoare specifică, fiind directă și neforțată, bogată în nuanțe și, mai presus de toate, accesibilă și autentică. Muzica lui se adresează marelui public, e înțeleasă și de intelectual, și de omul simplu, cucerind, cum cucerea el, prin simțirea adâncă și dragostea pentru frumos. E blândă, plăcută, duioasă, ca să cităm numai câteva din însușirile sufletești ce apar în portretul spiritual al compozitorului, schițat de contemporanul și bunul său prieten Constantin Morariu: „Cu chipul său falnic, cu firea sa foarte simpatică, Ciprian magnetiza pe oricine, astfel că puterii lui atractive nu-i putea rezista nimeni. Îl caracterizau cu deosebire simțirea adâncă și dragostea fierbinte pentru tot ce e frumos și nobil. Era blând, plăcut la vorbă, foarte onest, de o rară bunătate, duios, chiar și atunci când părea revoltat.”