Silvia Monica Dinică

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Titlul declarației mele politice de astăzi se intitulează „Ce facem cu locuințele neelectrificate?”.

Astăzi aș vrea să vă vorbesc despre faptul că în secolul XXI există români care nu au curent electric. Acest lucru înseamnă zeci de români, dintre care foarte mulți copii, care își duc viața la lampă și lumânare și sunt condamnați la excluziune socială. Într-un prezent fără lumină, viitorul nu le mai oferă nicio șansă.

Am spus zeci de mii de gospodării și zeci de mii de români pentru că ministerele au cifre diferite: Ministerul Energiei are anumite cifre, Ministerul Economiei are alte cifre. Întrebarea este: ce facem pentru aceștia?

De-a lungul timpului au fost elaborate mai multe strategii și planuri pentru electrificarea acestor locuințe. Primul în 2007. Mai mult de zece ani de atunci. Cum a fost el implementat și ce impact a avut nu știm nici în ziua de astăzi. Cunoaștem doar faptul că în 2012, conform datelor oferite de Ministerul Economiei, numărul locuințelor neelectrificate crescuse la aproape 100.000, deși aveam în vedere implementarea acestui plan. În 2012 a mai fost o tentativă de a soluționa această problemă, printr-o hotărâre a Guvernului, dar nici aceasta nu a fost finalizată.

În Legea nr. 123/2012 se prevede realizarea unui plan național de acțiune pentru combaterea sărăciei energetice. Acest plan ar trebui să abordeze, printre altele, și cazul

acestor locuințe neelectrificate. Au trecut șase ani de când această lege a intrat în vigoare, dar planul încă nu a fost elaborat. Nu se știe instituția responsabilă din cauza formulării ambigue din lege. Astfel că Ministerul Energiei și cel al Muncii își pasează responsabilitatea. Mai mult, în lege nu sunt prevăzute direcții clare de realizare a planului, nu sunt prevăzute termene, astfel că locuințele neelectrificate rămân în continuare în beznă.

Din perspectiva de senator al opoziției, aș putea modifica acest proiect de lege, însă, având în vedere că coordonarea trebuie făcută la nivel de minister, este nevoie de o asumare a ministerelor pentru elaborarea acestui plan. Și astfel ajungem din nou la responsabilitatea ministerelor. Soluția nu ar trebui să fie una politică. Trebuie ca toate partidele să își asume, inclusiv societatea civilă, care deja a făcut demersuri în acest sens, astfel încât ultimele școli fără electricitate au fost conectate de către o asociație, și nu de către instituții ale statului.

Vă mulțumesc.