Doru Adrian Pănescu

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Titlul declarației mele este „Rezultatele la testele PISA, un semnal de alarmă privind învățământul românesc”.

Rezultatele testelor Programului pentru evaluarea internațională a elevilor – PISA pentru anul 2018, publicate recent, au produs multă neliniște și multe discuții. S-au făcut diferite comentarii legate de această situație. Pe de o parte, membrii corpului profesoral și academic și-au exprimat îngrijorarea față de scorul obținut de elevii români, pe de altă parte, ministrul educației a șocat opinia publică prin declarațiile pe care le-a făcut vizavi de aceste rezultate. Într-o primă fază a spus că punctajul nu este unul relevant, apoi, atacată public, doamna ministru a declarat că va schimba regulile la evaluarea națională și bacalaureat, pentru ca elevii să nu mai fie nevoiți să memoreze comentarii, ci să primească subiecte care dezvoltă gândirea.

Ca profesor, sunt de părere că astfel de măsuri luate în etape finale de evaluare din dezvoltarea unui elev nu vor ajuta prea mult. Altfel spus, măsurile de acest tip nu trebuie luate la vârful piramidei de formare a elevilor, ci la baza ei, în funcție de rezultatele la testele din clasele a II-a, a IV-a și a VI-a. În urma unor evaluări riguroase la aceste niveluri, se poate interveni din timp cu acțiuni care să-i ajute pe elevi să gândească mai mult și să memoreze mai puțin.

Fără a avea pretenția că reușesc o enumerare completă, aș enunța câteva dintre cauzele care au determinat un asemenea rezultat:

I. Carențele în pregătirea cadrelor didactice, cu explicații multiple.

Este vorba despre calitatea absolvenților pe care-i furnizează universitățile, existând un adevărat cerc vicios. Pe de o parte, calitatea celor care intră în universități pentru a se pregăti în vederea unei cariere didactice este tot mai precară. Elevii care fac performanță nu se îndreaptă spre o facultate de fizică sau geografie – exemplele sunt doar cu rol ilustrativ –, ci spre alte meserii, care stau mult mai bine din punctul de vedere al perspectivei financiare: medic, jurist sau chiar inginer. Având o calitate slabă la intrare, universitățile nu au cum să producă o schimbare consistentă, atâta timp cât finanțarea mediului universitar încă depinde în mod esențial de numărul de studenți. Pentru a fi mai explicit, nu există exigența necesară, deoarece, în cazul în care o facultate ar avea un examen de admitere riguros și nu ar manifesta îngăduință în promovarea studenților, ar însemna să se îndrepte spre dispariție. Acest fenomen nu exista înainte de 1989, când finanțarea universităților se făcea după numărul de posturi. Apoi, să nu uităm de felul în care mecanismele ce ar putea contribui la o mai bună pregătire a profesorilor – masteratul didactic, mentoratul – sunt doar discutate, fără a-și găsi o materializare clară; și asta, de câțiva ani buni.

II. Actul de predare și calitatea manualelor sunt aspecte discutate în mod repetat, dar un progres real nu s-a produs încă.