Iulian Urban

Vă mulțumesc frumos, domnule președinte.

Sigur că este puțin ciudat să auzi Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor vorbind împotriva unei propuneri legislative care vizează protecția consumatorului, dar asta este, reprezintă Guvernul. Așa că o să pledez eu pentru cauza consumatorului, întrucât lucrurile nu sunt chiar atât de ușor de așezat pe un palier expeditiv care se poate cuprinde într-un punct de vedere oficial și oficios al Guvernului.

Ce înseamnă această clauză de risc reputațional? I-am auzit pe reprezentanții ANPC susținând faptul că, în momentul de față, așa cum există reglementarea înscrisă în ordonanța de Guvern în baza căreia își desfășoară activitatea, ar fi acoperite toate cauzele și cazurile în care companiile care acordă servicii financiare – și mă refer aici la bănci, la instituții financiare nebancare care acordă tot felul de credite de consum, credite ipotecare și așa mai departe – ar fi suficiente pentru protecția consumatorului. Ei bine, nu sunt suficiente.

Vreau să știți, de exemplu, că o țară la care ne uităm cu jind uneori, Polonia, a ales să meargă pe o altă cale. Au luat absolut toate tipurile de clauze abuzive, cele constatate în practică de către inspectorii organelor lor de protecție a consumatorilor sau din deciziile judecătorești, și au făcut, pur și simplu, un registru al clauzelor abuzive. În felul acesta consumatorul este cu adevărat apărat de abuzuri.

Pentru că această clauză de risc reputațional, într-adevăr, nu este definită în lege, însă a început să apară în contractele pe care le încheie băncile cu clienții lor și se traduce prin faptul că, atunci când un client este nemulțumit de un abuz care este comis de către bancă împotriva lui pe calea unei asemenea clauze, acel client încearcă să rezolve problema cu banca, nu reușește, și el, în mod firesc, merge mai departe, reclamă situația la ANPC sau se duce și se adresează mass-media, unui ziar.

Băncile au constatat că dăunează rău imaginii, în primul rând faptul că foarte mulți români care sunt supuși unor asemenea abuzuri se duc și reclamă în mass-media, și atunci au inventat această clauză de risc reputațional, prin care își arogă posibilitatea și, practic, îți interzic să apelezi la toate căile pe care le ai în calitate de consumator de a-ți apăra poziția atunci când ești abuzat, pentru că nu toți românii, ba chiar majoritatea lor covârșitoare, nu-și permit, în momentul de față, să ducă pe picioare, din punct de vedere financiar, un proces împotriva unei bănci.

În ceea ce privește cea de-a doua propunere, cea legată de limitarea cuantumului penalităților de întârziere la dublul debitului principal, este, nu știu, seducător faptul că s-a invocat un articol din Constituția României, atunci când s-a spus că s-ar putea să avem probleme de neconstituționalitate.

Vă spun că nu vom avea niciun fel de problemă de neconstituționalitate, pentru că s-a ajuns în situația în care clienții unor mari operatori de telefonie mobilă din România, pentru un debit principal neplătit de 400 de lei, au acumulat penalități de sute de milioane de lei și sunt scoși cu executorul judecătoresc din casă, pentru că, efectiv, nu și-au mai putut permite plata abonamentului la telefonia mobilă.