Ilie Toma

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Vă mulțumesc că mi-ați dat cuvântul.

Dar eu, așa cum am învățat de acasă, de la bunica, de la bunicul, de la părinți, îmi aștept rândul, nu mă calc în picioare, deci de-asta...

Știți cum e în Ardeal, mai stai, te uiți și pe urmă iei cuvântul, dacă ți se cuvine.

Vreau să aduc în fața dumneavoastră un moment unic în istoria României, a tehnicii, și anume eroul națiunii române – votat anul trecut prin legea al cărui inițiator sunt și eu, alături de colegii mei hunedoreni Natalia Intotero și Viorel Salan – la acea vreme, Aurel Vlaicu. Aurel Vlaicu, pionierul aviației române; Aurel Vlaicu, acel copil simplu din inima Ardealului, care mergea la liceu, mergea la facultate în străinătate, făcea minuni; însuși Caragiale scria despre el că este un geniu al ingineriei; și care poate prea repede a fost luat dintre noi și dus în sferele... acolo unde Dumnezeu știe, ajungem fiecare; dar memoria lui rămâne,

deși s-a stins la 31 de ani; a lăsat o moștenire tehnică poporului român; a fost un pionier al aviației; a fost un om care crea cu sufletul, așa cum spuneau sătenii dânsului.

Ce vreau să vă spun?

Se spune că prima persoană care a zburat n-a fost Aurel Vlaicu, ci sora lui, în vârstă de 6 ani, care a fost ridicată, fiind mai ușoară, la prima probă cu avionul, la 5 metri înălțime – cu avionul creat de dânsul.

Ce este regretabil este faptul că Aurel Vlaicu a făcut o invenție care să ducă spre binele omenirii, spre creșterea civilizației, însă se pare că avioanele sunt folosite și în alte părți, la distrugerea omenirii, ceea ce este regretabil.