Ioan Chelaru

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați și distinși colegi,

Printre multe defecte pe care recunosc public că le am, unul mi l-am întărit în ultimii șase ani, de când sunt în Parlament: m-am obișnuit să ascult și pe unii, și pe alții, și bune, și rele, și lucruri de mare valoare, judecăți de valoare deosebită, și, uneori, inepții. Uneori îmi trag concluziile interioare, alteori simt nevoia să exprim aceste concluzii.

Înainte de a începe să exprim un punct de vedere succint și pragmatic pe problema pusă în discuție, vreau să-mi dați voie să fac trei considerații vizavi de rezultatul ascultării de astăzi, și aș începe cu neregularitatea pe această lege, invocată de unul dintre distinșii mei colegi, care nu are nicio sancțiune.

## Dragi senatori,

Niciodată, nimeni, în istoria unei Camere a Parlamentului din Uniunea Europeană, nu și-a putut imagina și nu a inclus în Constituție sau în regulament posibilitatea ca votul în Senat sau în Camera Deputaților să fie furat. Niciodată! De asta nici nu există o sancțiune.

Care dintre dumneavoastră își poate imagina – prietenul meu, domnul senator Constantin Dumitru, sigur nu-și poate imagina – că votul pe o lege poate fi furat?!

Când am lucrat la regulament – și îl văd aici pe distinsul nostru coleg, domnul Berceanu, și am lucrat la Regulament opt luni, poate chiar mai mult –, și-a putut imagina cineva, vreodată, că se poate fura în plenul unei Camere în acest mod un vot?!

De asta nu există sancțiune. Asta ca să știți logica. A doua chestiune.

## Am mai spus-o o dată.

Am avut curiozitatea să arunc o privire peste CV-urile colegilor mei. 67% dintre dumneavoastră, membrii Senatului, aveți și studii juridice. Așa că să nu se supere același distins prieten că ne adresăm poate uneori cam lung, poate uneori cu prea multe detalii, poate uneori tragem concluziile – ca să nu spun conchidem – mai târziu decât ar trebui, dar 67% ați trecut printr-o facultate de drept și știți ce înseamnă acest lucru. Așa că nu facem deosebire, indiferent de profesie, nu e normal.

A treia chestiune. Doamna ministru Boagiu invoca Acordul cu Fondul Monetar Internațional și considera că merităm o presiune specială în împrejurarea că există acest acord și că trebuie să iasă repede – nu a spus și bine – Legea pensiilor.

Vă aduc însă aminte că nu Senatul se face vinovat de împrejurarea că a fost sesizat cu o cerere de reexaminare. Observația – ca să nu spun mai mult – trebuia adresată președintelui. De ce a îndrăznit distinsul nostru președinte să facă cerere de reexaminare și s-o trimită înapoi? Trebuia s-o promulge, că nu era niciun fel de problemă.

Recunosc că noi abia așteptam.

În sfârșit, aș vrea să spun alt lucru.

Distinși colegi senatori,

Prevederea din Regulamentul Senatului, de la art. 146, trebuie privită și interpretată în spiritul, dar și în litera ei. Ea spune foarte clar că „cererea de reexaminare va fi înscrisă” – repet, nimeni n-a spus acest lucru – „înscrisă în termen de cel mult 30 de zile în proiectul ordinii de zi a Senatului”. Suntem cumva sau există pericolul ca acest termen să fie depășit, termenul de a fi înscrisă în proiectul de ordine de zi?