Gabriela Crețu

Mulțumesc, domnule președinte.

Sunt consecventă în a face câteva observații generale asupra modificărilor succesive la Legea nr. 291/2007.

Stimați colegi,

Controlul civil asupra armatei este definitoriu pentru regimurile democratice. Răspunderea față de Parlament este, de fapt, sursa legitimității oricărei operațiuni militare.

Când e vorba de forțe militare străine, obligativitatea aprobării de către Parlament este cu atât mai evidentă, pentru că sunt presupuse aranjamente în care se cedează sau se limitează, parțial, suveranitatea.

Noi nu putem muta un sat dintr-o comună în alta fără referendum local și lege, dar dorim să instalăm structuri militare străine pe teritoriul național fără aprobarea Legislativului.

Proiectul, așa cum arată el, este destul de paradoxal și cu greu este constituțional. Paradoxal pentru că ni se cere nouă, ca Parlament, să ne anulăm un atribut care decurge din Constituție: 118[1] cu 61[1] . Și suntem în condiții de pace.

Nici România, nici vreun alt stat membru al NATO nu sunt obiect al vreunei agresiuni străine sau într-o situație de război. Și chiar dacă ar fi război, în acele condiții, președintele ar trebui să ia de urgență măsurile care se impun și, în 24 de ore, să convoace Parlamentul, conform Constituției.

Se face referire la Uniunea Europeană. Acolo foarte multe dintre parlamente aprobă _ex-ante_ orice desfășurare a trupelor proprii și, obligatoriu, orice mișcare a trupelor străine. Aprobă cheltuielile, au acces la informații, inclusiv la cele secrete, constituie comisii de anchetă cu vot minoritar, adică inclusiv opoziția are dreptul să controleze aceste lucru, adresează întrebări, interpelări, iar miniștrii apărării pot fi demiși la cererea Parlamentului. Or, noi nu ne număram până astăzi în această categorie.

Avem competențe limitate, conform legii. Nici măcar verificarea CSAT, care-i scrisă la art. 2 din Legea de organizare a CSAT, nu se aplică vreodată. Și acum ni se cere, practic, să ne autoexcludem prin modificarea art. 3, în care ni se ia acel drept de a discuta și aproba așezarea de structuri străine pe teritoriul național. Și mai e o problemă în această lege. Acolo unde nu se implică Parlamentul, pentru că sunt și țări în care nu se implică Parlamentul, această responsabilitate aparține Guvernului învestit democratic. Or, nouă ni se cere să transferăm niște atribuții către ministrul apărării și CSAT. Și se scrie acolo că: „La solicitarea ministrului apărării, diferite autorități trebuie să acopere cheltuielile din bugetele proprii.” Or, juridic vorbind, un ministru nu are instrumente să oblige altă autoritate centrală, iar, în virtutea subsidiarității, nu are deloc instrumente ca să oblige autoritățile locale să facă cheltuieli care nu sunt în buget, deja prevăzute și votate de către cei care trebuie să le voteze.