Andrei Daniel Gheorghe

Mulțumesc, domnule președinte.

Suntem în 2018, anul Centenarului. Poate că România ar fi meritat mai mult de la acest an, un an nu doar aniversar, nu doar comemorativ, ci și un an care să fie dedicat marilor proiecte naționale, mari proiecte care să țină, evident, de cultură, de educație, de identitate națională, dar care să țină și de dezvoltarea infrastructurii, de dezvoltarea economică și socioedilitară a României. Sunt o serie de chestiuni care, practic, ne scapă.

Cum se întâmplă, oare, că acest an, care ar fi trebuit să fie al unității naționale, ar fi trebuit să fie al comuniunii în spiritul unor idei și al unor valori care sunt mai presus de dispute, mai presus de orgolii și de interese, a fost mai curând un an al dezbinării, un an al unei guvernări confuze, o guvernare imprecisă și fără nicio viziune de dezvoltare a României?

Poate că în acest an al Centenarului ar fi trebuit să trasăm care sunt marile proiecte naționale, cum dorim noi ca această națiune română să fie o forță recunoscută în Europa și în lume!

Cum vedem noi să închegăm, iată, acum, la 100 de ani de la Marea Unire, cele trei mari provincii românești – Țara Românească în sud, Moldova în est și Transilvania în vest –, care, din păcate, au o legătură de comunicații rutiere și feroviare din ce în ce mai proastă și care pur și simplu poate pune în pericol siguranța națională și integritatea statului, într-o perspectivă lungă! Dar, din păcate, a fost un an al dezbinării, un an în care am preferat să ne urâm, un an în care am preferat să ne dăm în cap unii altora, ceea ce mie mi se pare foarte grav, ca român, și, din păcate, pe lângă necesitatea noastră de a ne aminti, în fiecare zi, în fiecare oră și în fiecare clipă a vieții noastre, de eroii, de înaintașii noștri, de părinții fondatori ai României întregite de acum 100 de ani, avem datoria de a recunoaște faptul că pentru sistemul politico-administrativ din România, pentru acest Guvern al României, această organizare a anului Centenarului a fost un eșec, a fost pur și simplu o lipsă totală de viziune, o lipsă totală de strategie.

Dar iată că sunt și lucruri bune care se întâmplă și pe două dintre ele le vom avea în acest an. Și mă refer la o realizare de marcă a Bisericii Ortodoxe Române, la 100 de ani: catedrala națională, o realizare istorică pe care românii o așteaptă încă de la 1877, de la Războiul de Independență.

Și, nu în ultimul rând, o realizare a societății civile din România: referendumul pentru familie, referendumul care apără familia naturală și dreptul natural în societatea românească.

Așadar, valorile creștine și valorile identitare sunt singurele lucruri care în acest an greu, al Centenarului, ne fac cinste, ne fac să ridicăm capul sus și să ne aducem aminte cu mândrie și demnitate faptul că suntem români și trebuie să fim uniți într-o Românie puternică.

Vă mulțumesc.