Cristiana Irina Anghel

## Mulțumesc, domnule președinte.

Susțin punctul de vedere al comisiei, având în vedere faptul că am discutat în comisie lucrurile acestea.

Chestiunea pleacă de mult, cu mult timp în urmă. Să ne reamintim cum a fost votată sau cum a apărut această lege. Se lucra în comisii în Parlament, iar domnul Boc s-a dus și și-a asumat răspunderea. A lăsat dezastru în urmă. Adevărul este că trebuie să-l spunem, că am venit pe valul „dreptate până la capăt”, iar dreptate până la capăt în educație nu s-a făcut decât pe sfert, poate..., nici în privința salariilor și drepturilor, celorlalte drepturi salariale ale cadrelor didactice, nici în privința modului de organizare a învățământului. Am mai spus-o: am hotărât la nivel de comisie să facem în așa fel încât să facem legea lege, să vină în acest Senat, să vină în Camera Deputaților, să-și spună parlamentarii cuvântul și, astfel, să reușim să îndreptăm – dacă se mai poate îndrepta – răul făcut cu asumarea răspunderii acestei legi.

Având în vedere faptul că rezultatele din învățământ nu se văd imediat ca într-o fabrică... Într-o fabrică, într-o uzină, ai greșit o piesă, o arunci, o faci încă o dată. La noi, rezultatele

se văd peste 7-8-10 ani de zile. Și, în momentul în care vom constata cât rău putem să facem doar pentru faptul că nu știm să stimulăm nici activitatea cadrelor didactice, nici activitatea copiilor în școală și că nu suntem capabili să facem lucrurile care trebuie făcute în sistemul de învățământ – o, Doamne! –, mă îngrozesc ce va fi peste 10-15 ani.