Romulus Bulacu

Mulțumesc, domnule președinte.

Țara noastră se mândrește cu locuri extraordinare, care, din păcate, nu sunt suficient promovate. Turismul în România se concentrează asupra peisajelor naturale și a istoriei sale bogate. Oriunde te-ai duce rămâi impresionat de abundența arhitecturii religioase și a orașelor medievale.

În ultimii ani, România a căpătat o carte de vizită renumită, având imaginea unei destinații turistice care are multe de oferit călătorilor.

Prințul Charles a devenit unul dintre cei mai buni români, omul care ne vinde, garantând cu notorietatea sa, imaginea la export ori de câte ori are ocazia. „Ce-mi place la România este caracterul său atemporal, remarcabil, desprins parcă din poveștile copilăriei. În general, oamenii își doresc să aparțină, să se identifice cu natura. (...) Hrănește sufletul și inima. Așa îți face, până la urmă, România”, declara anul trecut prințul de Wales.

Județul Vâlcea nu se lasă mai prejos. Pune la dispoziția călătorului un tezaur turistic de neprețuit: stațiuni balneoclimaterice și montane, o salină vestită pentru beneficiile terapeutice, alături de izvoare minerale și ape termale, o pârtie de schi modernă, peste 70 de peșteri, cascade și peisaje de vis, trovanți, cule, fortificații romane și cetăți dacice, peste 100 de mănăstiri și biserici cu un stil arhitectural autentic românesc, printre care Mânăstirea de la Hurezi, intrată în Patrimoniul UNESCO, și Mănăstirea Dintr-un Lemn, de la Frâncești, considerată una dintre cele șapte minuni ale României.

Dar, cel mai important, oferă, ca multe alte zone românești, posibilitatea întoarcerii în timp, prin sărbători păstrătoare de tradiții: „Cocoșul de Hurez”, „Învârtita Dorului” de la Vaideeni, „Fagurele de aur” de la Tomșani, „La izvorul dorului” de la Băbeni, „Hora costumelor populare” – la Pietrari, „Brâul de aur” de la Bărbătești, „Cântecele Oltului” – la Călimănești, „Ziua olarului” – la Lungești, „Culesul viilor” – la Drăgășani.

Vâlcea este un județ păstrător de tradiții, identitate națională peste granițe. Aici localnicii trăiesc în armonie cu natura, multe din obiectele casnice fiind făcute de propriile lor mâini, prin meșteșugurile transmise din generație în generație.

Cu toate frumusețile pe care le are de oferit, Vâlcea se află într-un continuu declin. Suntem pe ultimele locuri atunci când vine vorba de nivelul de trai, nivelul de salarizare și, surprinzător, turism și pe primele locuri când statistica emite date privind lipsa investițiilor, șomajul, numărul de accidente auto, preponderente din cauza Văii Oltului, deoarece singura autostradă, Sibiu–Pitești, aflată la nivel de proiect incert, ne ocolește. În secolul XXI avem un drum național de pământ, DN 7D, astăzi cu promisiuni de pietruire după finalizarea autostrăzii, drumul de intrare către pârtia de schi de la Obârșia Lotrului, DN 7A, care trebuie urgent reabilitat, și o cale ferată Vâlcea–Vâlcele, care, deși era aproape finalizată, a rămas abandonată de 30 de ani, aflându-se în paragină.