Sorin Lavric

Mulțumesc, domnule președinte.

Tema declarației mele politice de astăzi este „Partizanul Nicolae Trocan”.

Nicolae, fiul lui Mihail Trocan și al Polinei, s-a născut pe 17 martie 1923, pe Valea Motrului, în comuna Florești din județul Mehedinți. Os de stirpe boierească, ale cărei rădăcini erau în Valea Motrului, Nicolae, zis Nae, a fost al treilea din cei cinci copii ai familiei. A urmat Liceul „Traian” din Turnu Severin, după care s-a înrolat ca parașutist în Flotila I Pantelimon București. Întors de pe front, comuniștii l-au hărțuit neîncetat12 pentru opoziția lui înverșunată.

În februarie-martie 1949, când situația degenerează, tânărul refuză să-și predea arma și se refugiază în pădurile din împrejurimi. Anticomunist asumat, va păși pe calea partizanatului, un drum fără de întoarcere. Vor urma 3 ani de lupte, de-a lungul cărora va lichida securiști și milițieni, va trece prin încleștări sângeroase și va pierde prieteni și rude. Trocan s-a adăpostit în pădurile Zegujani, Ohaba, precum și în cele din jurul comunelor Noapteșa, Cătune și Valea Perilor. Țăranii l-au sprijinit cu hrană și adăpost, dar trădătorii nu au lipsit; vor urma de-a lungul timpului cinci ciocniri cu Securitatea, Trocan împușcând și rănind șase agenți.

Întrucât pe capul lui se pusese un premiu de 100.000 lei, partizanul a fost denunțat de mai multe ori, pentru ca în final agenții Securității să reușească să îl prindă în ziua de 27 august 1952. Soarta oamenilor de bine care l-au sprijinit a fost cruntă. Maria Ursoniu, fiica unei familii care l-a adăpostit, a fost spânzurată de Securitate, de altfel mulți țărani bănuiți că l-au ajutat au fost deportați în Bărăgan. Pe Trocan Securitatea l-a adus la sediul din Craiova, unde zbirii