Cristian Rizea

Mulțumesc, domnule președinte.

Tema declarației mele politice de astăzi este „Rolul intelectualilor în politică. Școala scoate tâmpiți”.

Doamnelor și domnilor,

Considerațiile președintelui în exercițiu, Traian Băsescu, în ultimele luni ale mandatului său, sunt ritmice, generaliste, imprevizibile și îngrijorătoare. Este lesne de înțeles nevoia sa de vizibilitate maximă când, peste câteva luni, va cere voturile noastre.

Aparițiile sale televizate respectă cadența din două în două zile sau din trei în trei zile, în funcție de reacția massmedia sau a publicului la prestațiile prezidențiale. Putem spune că reușește să acopere teme nu numai de politică externă, în care ar trebui, teoretic, să exceleze. El abordează subiecte economice, financiare, teme agricole, dar și de învățământ. Practic, acreditează ideea președintelui polivalent, atoateștiutor, gata să înfiereze adversarii politici, deopotrivă cu fidelii care nu-i mai sunt de folos. Săptămâna trecută, președintele a atacat problema învățământului, reproșând sistemului carențe în pregătirea specialiștilor chelneri și tinichigii și excedentul de filozofi. Într-o confesiune făcută lui Gabriel Liiceanu, președintele a mărturisit că, de fapt, a vrut să zică „școala scoate tâmpiți”. Pentru că este un admirator al lui Traian Băsescu, filozoful Liiceanu a înghițit jignirea și a încercat să atenueze prostia spusă de șeful statului.

Dincolo de acest aspect, sesizez decepția președintelui față de filozofi și, implicit, față de intelectuali. În istoria recentă sunt numeroase exemple de intelectuali care au părăsit barca președintelui Băsescu. Deși motivele reale au fost ocolite cu discreție, rămâne certitudinea că șeful statului agreează persoanele docile, gata să-l aplaude, indiferent de motiv, și fără păreri personale care să difere fundamental de ale sale. Reacția Cotrocenilor la intelectuali are rădăcini adânci, în sistemul în care s-a format Traian Băsescu, un sistem care promova proletcultismul, iubea fățarnic oamenii muncii și detesta intelectualii.

Translatând în PD-L atitudinea prezidențială față de această categorie socială, se poate observa că intelectualii democrat-liberali sunt uniformizați, iar cei care nu s-au adaptat sistemului impus au fost excluși. Vă mulțumesc.