Biró Rozalia Ibolya

Mulțumesc, domnule președinte.

Titlul declarației este „Cantitatea _versus_ calitatea în actul medical”.

Hipocrate spunea: „Sănătatea este o comoară pe care puțini știu să o prețuiască, deși aproape toți se nasc cu ea”. Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

Recent s-a făcut public pachetul de bază din sănătate, propus spre clarificarea și eficientizarea sistemului în cauză. Despre aceste două noțiuni se vorbește la fiecare pas în documentul înaintat de Ministerul Sănătății, fără a se oferi însă justificări concrete pentru atingerea lor. Mai mult, nu apar nicăieri detalii despre efectele acestui pachet de bază pentru oameni, pentru cetățeni.

Idei contradictorii și slab conturate, iată sinteza acestui document privind pachetul de bază. Căci nu este suficient să înșiri afecțiuni, investigații și termeni medicali într-un tabel, menționând în treacăt plafonul alocat fiecărui segment. O viziune limitată va da rezultate limitate.

Ceea ce spun reprezentanții Ministerului Sănătății începe și se termină cu accesul gratuit la pachetul de bază atât al persoanelor asigurate, cât și al celor neasigurate. O idee minunată, dacă ar avea rezonanță în realitate. Auzim frecvent de pacienți asigurați care nu beneficiază de una sau de alta, dar iată că, brusc, toată lumea poate beneficia și de

una, și de alta. Cum se poate întâmpla asta, în condițiile în care abia ajung banii pentru supraviețuirea sistemului de sănătate și când majoritatea populației are venituri mici? Care este temeiul real financiar care poate susține în practică operaționalitatea acestui pachet de bază?

Printre obiectivele acestui document se anunță „diminuarea internărilor în spitalizare continuă”, precum și „rezolvarea episoadelor de îngrijire la nivelul ambulatoriului de specialitate”. În traducere pentru pacienți, acest lucru înseamnă internări mai puține și redirecționarea soluționării acestor afecțiuni către ambulatoriu. În practică, acest lucru ar putea duce la o supraaglomerare a policlinicilor, care se va finaliza cu trimiterea mai multor cazuri tot către spitale. De ce? Întrucât personalul este deficitar, iar baza materială este neperformantă la nivelul ambulatoriului, lucru cauzat de investițiile reduse și ineficiente, în baza lipsei unei viziuni strategice asupra sănătății.

Medicii de familie au, conform acestui pachet de bază, un rol esențial, mult mai mare decât înainte, ei având prerogative lărgite asupra prescrierilor și asupra trimiterilor către noi analize.

Ceea ce este surprinzător este faptul că o consultație ar trebui să dureze cinci minute. În aceste cinci minute, medicul va trebui să se informeze asupra istoriei scurte a bolii pacientului și va trebui să realizeze o examinare clinică limitată. Oare actul medical reprezintă doar o problemă de cantitate? Calitatea actului medical poate fi evaluată în aceste cinci minute? Și cine va mai avea timp de prevenție, atât de importantă pentru sănătate?