Octavian Liviu Bumbu

Mulțumesc, domnule președinte.

Titlul declarației este „Predarea istoriei și rolul ei în păstrarea identității naționale”.

Cred că ar fi interesant s-o audă și domnul rector, pentru că are influență în ministerul de resort.

Vă rețin atenția cu o problemă pe care o consider esențială atât pentru educarea tinerei generații din țara noastră, cât mai ales pentru păstrarea identității noastre naționale, și anume predarea istoriei în învățământul românesc. Doresc să trag un semnal de alarmă în privința acestei situații, fiind convins de gravitatea ei, atât prin observații personale, cât și în urma participării la Conferința internațională a profesorilor de istorie, organizată la Târgu Neamț la 5 septembrie anul curent de Asociația Profesorilor de Istorie din România – APIR-Clio și de Asociația Profesorilor de Istorie din Neamț, finalizată cu Memorandumul de la Neamț.

Astfel, deși România a subscris la o serie de documente europene privind locul și rolul istoriei în școală, Recomandarea 1283/96 privind istoria și învățarea istoriei în Europa, adoptată de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, și Recomandarea 15/2001 privind predarea istoriei în Europa secolului XXI, adoptată de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei, deși în majoritatea țărilor europene predarea istoriei are între 2 și 5 ore pe săptămână – exemplific: în Albania, 2 ore, Austria, 2-3 ore, Bulgaria, 3 ore, Belarus, Belgia, Cehia, 3 ore, Germania, Estonia, Olanda, 3 ore, iar Franța, 3-5 ore, și Marea Britanie și Ungaria, 3-4 ore, fie ca disciplină independentă, fie corelată cu științele sociale sau geografia –, la noi în țară majoritatea claselor de la a V-a la a XII-a, cu excepția profilului științe sociale sau filologie și a clasei a VIII-a, au o singură oră pe săptămână.

Consider că este o eroare gravă care a afectat chiar ființa neamului românesc, încât consider că se impun de urgență revizuirea planurilor-cadru și acordarea pentru studiul istoriei a 2-3 ore pe săptămână de la clasa a V-a la clasa a XII-a la toate profilurile. De asemenea, decizia cu privire la orele de istorie trebuie să fie apanajul Ministerului Educației, prin intermediul inspectoratului general al disciplinei și cu o consultare reală a profesorilor de istorie și a asociațiilor lor profesionale.

Este firesc să se redea rolul decizional Ministerului Educației, nu unor laboratoare obscure din Institutul pentru Științele Educației, unde am informații că s-ar pregăti o amputare drastică a numărului de ore de istorie, prin reunirea acesteia cu geografia.

Drept urmare, propun o reanalizare a locului și rolului disciplinei istorie în cadrul curriculumului național, în sensul alinierii la numărul de ore existent în Europa și al recunoașterii valorii formative a acestei discipline.

Vă mulțumesc, domnule președinte.