Cristina-Elena Dinu

Mulțumesc, domnule președinte.

Titlul declarației mele de astăzi este „Apel pentru prematuritate”.

De doi ani întreaga noastră atenție este îndreptată către pacienții cu COVID-19, însă e timpul să vedem că în jurul nostru sunt și alte suflete care au nevoie de grija noastră.

Din anul 2019 avem în vigoare o lege prin care ziua de 17 noiembrie devine Ziua națională a copilului prematur și cu această ocazie doresc să trag un semnal de alarmă privind situația îngrijorătoare a copilului prematur din România.

Fenomenul nașterilor premature plasează România pe ultimul loc în clasamentul țărilor europene, numărul copiilor prematuri înregistrați fiind de 2,4 ori mai mare decât media europeană.*

Statisticile arătau că, din 20.000 de copii născuți înainte de termen, 10.000 nu supraviețuiesc. Sunt prea mici pentru a-și putea menține temperatura corpului, ritmul cardiac sau respirația. O naștere prematură înseamnă începerea unei lupte contra cronometru – fiecare gram în plus este o victorie și fiecare respirație neasistată oferă speranța unui mâine mai bun pentru copii și părinți. Decesele infantile intervin preponderent în prima lună de viață. O bună parte din decesele sub un an survin la domiciliu, iar majoritatea copiilor decedează fără asistență medicală pentru boala cauzatoare de deces. Cauzele de deces infantil cele mai frecvente sunt condițiile perinatale, urmate de boli respiratorii și patologii congenitale. De cele mai multe ori, lipsa unei infrastructuri specializate și a unor incubatoare moderne suficiente joacă un rol crucial în dezvoltarea micuților prematuri.

Cu toate eforturile făcute, în România, ratele mortalității infantile și ale nașterilor premature rămân încă foarte ridicate.