Doru Adrian Pănescu

Mulțumesc, domnule președinte.

Titlul declarației mele de astăzi este „Expoziții itinerante în muzeele românești, cu o istorie povestită altfel în anul centenar”.

Stimate colege,

Stimați colegi,

Conform ultimelor date oferite de Institutul Național de Statistică, la ora actuală în România sunt în funcțiune aproximativ 738 de muzee și, respectiv, 943 de colecții publice. Imaginea muzeelor din țara noastră este una a extremelor: unele muzee, cum ar fi cele din București, Iași, Sibiu, Brașov, înregistrează recorduri în privința numărului de vizitatori, iar altele, cum ar fi cele din Giurgiu, Mehedinți, Călărași, au pe parcursul unui an un număr nesemnificativ de vizitatori. În cifre absolute – ultimele date publice sunt din 2015 –, cei mai mulți vizitatori s-au înregistrat în Brașov – 1,8 milioane, București – 1,7 milioane și Sibiu – 1,1 milioane, iar la polul opus, în Giurgiu, spre exemplu, doar 7.178 de vizitatori.

Cauzele acestor paradoxuri sunt multiple și țin atât de tradiția de foarte mulți ani a unora dintre muzeele celebre din România, cât și de problemele de accesibilitate sau vizibilitate. Totuși, dintre toate cauzele, sunt câteva care ies pregnant în evidență: lipsa fondurilor pentru infrastructura muzeală, clădirile de patrimoniu, expozițiile de bază, achizițiile muzeale, precum și slaba promovare mediatică.

Sunt și exemple pozitive în finanțarea muzeelor județene. De exemplu, Muzeul Bucovinei din Suceava a beneficiat de fonduri mari pentru refacerea clădirii și a expoziției permanente. De asemenea, dintre muzeele municipale, Muzeul de Istorie „Teodor Cincu” din Tecuci a beneficiat de o sumă consistentă – 17,8 milioane de lei.

În cealaltă extremă, este un lucru regretabil că, în anul centenar, cel mai mare muzeu de istorie al țării, Muzeul Național de Istorie a României, cu un patrimoniu de peste 600.000 de piese, ținute în condiții improprii, este închis de 15 ani. Generații întregi de copii nu au avut cum să vadă cele mai valoroase piese legate de episoade din istoria națională. Aceste obiecte zac în depozite, într-o clădire aflată în grea suferință, care nu asigură condiții de microclimat potrivite pentru obiectele de patrimoniu.

O soluție pe care o putem avea în vedere până la pornirea investiției pentru Muzeul Național de Istorie a României, pe care ne-am dori-o demarată cât mai repede, ar fi aceea ca Ministerul Culturii și Identității Naționale să conceapă o strategie clară, cu proiecte itinerante în toată țara, pe baza unor calendare bine precizate, care să scoată la lumină valorile inestimabile ce stau în depozitele muzeale. Într-o primă etapă ar putea fi vorba de exponate din Muzeul Național de Istorie a României, apoi din alte muzee din țară care dețin piese ce nu sunt expuse. Aceste turnee naționale ar trezi interesul multor vizitatori, prin ineditul expozițiilor care ar ajunge în județul în care locuiesc.