Biró Rozalia Ibolya

Mulțumesc, domnule președinte.

Titlul declarației politice: „4 iunie, Ziua internațională a copiilor victime ale agresiunii”.

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

Ziua internațională a copiilor victime ale agresiunii se celebrează la 4 iunie, ca urmare a hotărârii Adunării Generale a ONU din 19 august 1982, în memoria copiilor omorâți în timpul invaziei israeliene în Liban, din 1982.

Deși au trecut peste 30 de ani de la declararea acestei zile, abuzul, agresiunile și neglijarea copiilor continuă să fie două subiecte sensibile ale agendei publice.

În Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului există un întreg capitol, capitolul VI, care vizează protecția copilului împotriva abuzului, neglijării, exploatării și a oricărei forme de violență.

Abuzul este definit în cadrul art. 89 alin. (1) și poate îmbrăca forme diferite, fiind clasificat ca abuz fizic, emoțional, psihologic, sexual și economic.

Toate formele de violență asupra copilului pot fi comise de către părinți, persoane cunoscute de copil sau străine acestuia, precum și de alți copii decât copilul victimă, și se pot întâlni atât în familie, cât și în instituții, precum și în afara acestora, de exemplu, la locul de muncă. De cele mai multe ori știm că o formă de abuz nu este singulară. Abuzul fizic este însoțit de abuz emoțional, abuzul sexual presupune, de regulă, abuzul fizic și emoțional.

Conform datelor afișate pe site-ul Ministerului Muncii, numai în anul 2014 au fost înregistrate 12.542 de cazuri de abuz, neglijare sau exploatare a copiilor, astfel:

- abuz fizic, 1.049 de cazuri;

- abuz emoțional, 1.680 de cazuri;

- abuz sexual, 562 de cazuri;

- neglijare, 8.817 cazuri;

- exploatare prin muncă, 236 de cazuri;

- exploatare sexuală, 28 de cazuri;

– exploatare pentru comitere de infracțiuni, 170 de cazuri.

Majoritatea covârșitoare a acestor cazuri s-au petrecut în cadrul familiei copilului, dar au fost cazuri și în unitățile de învățământ, și în centrele de servicii rezidențiale.

## Stimați colegi,

Ziua de 4 iunie trebuie să ne determine, pe fiecare dintre noi, să ne gândim dacă prin ceea ce am făcut până acum, atât în calitate de părinți, cât și în cea de aleși ai cetățenilor din teritoriu, am contribuit și dacă această contribuție este suficientă și în ce măsură am contribuit la schimbarea socială și la promovarea educației fără violență, care vor genera în timp noi atitudini și practici de creștere și educare a copiilor.

Sunt esențiale schimbarea nivelului de acceptare socială a pedepselor corporale și umilitoare, precum și creșterea vizibilității și conștientizării acestora ca formă de încălcare a drepturilor copilului.

Într-o țară democratică, într-un stat de drept, este inacceptabil să trecem cu vederea aceste fapte inumane asupra copiilor și tocmai de aceea trebuie să ne asumăm