Octavian Motoc

## Mulțumesc, domnule președinte.

Titlul declarației politice de astăzi este „12 motive pentru care PNL a ieșit de la guvernare”.

Doamnelor și domnilor senatori,

Foarte multă lume și-a pus mari speranțe în USL. Toți așteptau salvarea de la o entitate politică care a apărut ca prin minune, prin alăturarea incredibilă a unor rivali politici tradiționali, și au mizat pe ea masiv, creând în Parlament o majoritate de neatins până atunci.

Dar iată că, la ceva mai mult de doi ani de la înființare, într-un mod aparent nejustificat, Partidul Național Liberal se retrage de la guvernare, marcând, practic, ruperea Uniunii Social-Liberale.

Mulți se lasă mânați de tentația, inoculată și de o serie de mijloace media, că vinovați de această abandonare a electoratului USL ar fi PNL și președintele său, Crin Antonescu. Oamenii simpli, care și-au pus toate speranțele în acest USL, așteaptă încă să le explice cineva de ce s-a întâmplat acest lucru cu adevărat.

Departe de a lămuri complet resorturile acestui divorț politic, încerc să prezint, în cele ce urmează, principalele motive ale sale.

Partidul Social Democrat nu a fost sincer cu partenerul său liberal nici măcar o singură zi. Nu s-a gândit nici măcar o clipă să-l sprijine pe Crin Antonescu să câștige alegerile prezidențiale, ci să-și desemneze, la momentul potrivit, propriul candidat oficial sau unul sprijinit din umbră pentru această funcție.

PSD s-a folosit de metode transpartinice oculte pentru a-i determina pe unii dintre miniștrii liberali să susțină măsuri guvernamentale nediscutate cu partenerii liberali și care nu făceau parte din Programul de guvernare, de multe ori acestea ajungând la cunoștința președintelui și a parlamentarilor PNL din presă.

În timp ce oamenii protestau în stradă împotriva Proiectului Roșia Montană și a exploatării gazelor de șist, iar premierul Ponta se declara, în calitate de persoană fizică, tot împotrivă, din păcate, în Parlament, PSD a încercat să treacă legile contestate, îndreptățind acuzațiile de cointeresare materială substanțială din partea firmelor interesate, pe care le-a avansat societatea civilă.

Premierul Ponta a semnat un rușinos pact de coabitare cu președintele Băsescu, prin intermediul căruia s-au păstrat pârghiile de subordonare a justiției în mâinile acestuia din urmă, numindu-se în funcțiile-cheie ale Ministerului Public procurori puternic aserviți lui.

Comportamentul permanent al liderului PSD de la Senat este unul de socru al premierului, și nu de lider de grup parlamentar, acesta încercând și chiar reușind, în bună parte, să transforme Parlamentul într-o anexă a Guvernului.

În afara cotei unice de 16%, care și ea a fost păstrată cu mare greutate, dintre măsurile guvernamentale lipsesc cele cu caracter liberal, care ar putea conduce la relansare economică.

PSD nu a acceptat să cedeze Ministerul de Interne și funcția de vicepremier cu atribuții pe acest domeniu lui Klaus Iohannis, din partea PNL, nu pentru altceva decât pentru a-și asigura victoria la europarlamentare și la prezidențiale, în buna tradiție a tuturor alegerilor pe care le-a păstorit până acum.