Nelu Tătaru

## Mulțumesc, domnule președinte.

Titlul declarației politice: „Despre accidentul aviatic din 20 ianuarie și managementul riscurilor în România”.

Stimați colegi,

La începutul acestui an a avut loc un accident aviatic, o tragedie care va rămâne pentru mult timp în memoria colectivă, dar nu doar ca ziua în care au pierit doi oameni, ci și ca ziua în care s-a dovedit că sistemul instituțional care trebuie activat în caz de urgență are destule disfuncționalități. Acest accident a fost un exemplu clar de lipsă de pregătire în managementul riscurilor, situație care a degenerat într-o criză, care a fost la fel de ineficient gestionată.

Este drept că de instituții nu ducem lipsă, ba, mai mult, avem o întreagă listă de ministere, instituții, direcții, inspectorate și servicii care trebuie să se activeze în cazul unei tragedii precum cea din 20 ianuarie 2014. Echipamente și logistică, de asemenea, s-ar părea că avem cumpărate cu bani grei. Ce nu avem însă este un management integrat al situațiilor de criză. Ne lipsește un sistem de management care să integreze toate aceste instituții și proceduri într-un cadru complet, care ar permite funcționarea ca o singură unitate cu obiective unificate.

Este regretabil că a fost nevoie de încă o tragedie pentru a ne demonstra iminența riscurilor, indiferent că sunt accidente aviatice, navale sau dezastre naturale.

Înainte de toate, trebuie să conștientizăm aceste riscuri și, mai mult, trebuie să avem un plan de gestiune a lor, astfel încât ele să fie întâmpinate și gestionate cu un minimum de efecte negative. În al doilea rând, trebuie să avem proceduri clare pentru managementul situațiilor de criză.

Pentru fiecare tip de criză trebuie să avem un plan unic, integrat, care trebuie să prevadă clar cine este responsabil pentru rezolvarea crizei și sarcinile care-i revin. Bineînțeles că profesionalismul și pregătirea continuă sunt esențiale pentru gestionarea eficientă a situațiilor de criză.

Cred că cea mai păguboasă strategie, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, este aceea a găsirii unui țap ispășitor. Acest lucru nu rezolvă problema. În cel mai bun caz, mai închide niște guri, dar la următoarea încercare ne vom lovi de aceleași neajunsuri.

Deocamdată avem multe întrebări, însă fără prea multe răspunsuri definitive. Este important să evaluăm obiectiv și corect toată această situație, să identificăm greșelile și să învățăm din ele, astfel încât la următoarea intervenție să fim mai bine pregătiți.

Vă mulțumesc.