Neculai Bereanu

Mulțumesc, domnule președinte.

Titlul declarației politice este „Să salvăm zona montană a României!”.

Stimate colege, stimați colegi,

Aș dori să aduc în atenția dumneavoastră un aspect, spunând că Colegiul nr. 1 din Suceava, în care îmi desfășor activitatea ca senator, se află într-o zonă preponderent montană, cu frumuseți, bogății și oportunități deosebit de generoase, dar și cu probleme la fel de numeroase, specifice acestor ținuturi.

Se știe că zona montană a României se întinde pe 3,2 milioane de hectare, din care 2,3 milioane de hectare sunt pășuni și fânețe, cu peste 850.000 de gospodării, unde trăiesc peste 3 milioane de locuitori, din care peste 2,1 milioane sunt producători agricoli, crescători de animale. Pe acest imens areal geografic sunt peste 3.500 de sate, în 27 de județe, cu o suprafață de peste 74.000 de km pătrați.

Cel puțin trei au fost factorii care m-au determinat să abordez această problemă și să trag un semnal de alarmă, sub genericul „SOS salvați zona de munte a României!”.

În primul rând, m-au determinat ponderea județului Suceava în zona montană românească, bogăția resurselor naturale insuficient sau ineficient valorificate și potențialul uman uriaș, oportunitățile turistice și, nu în ultimul rând, zootehnia, prelucrarea lemnului, a meșteșugurilor și zestrea culturală.

În al doilea rând, m-au stimulat și doresc să mă alătur și să sprijin eforturile unui mare specialist în domeniu, profesorul doctor Radu Rey. Eforturile Domniei Sale au început înainte de 1989 și l-au consacrat, alături de opera sa scrisă, ca un mare montanolog de reputație internațională. El este inițiatorul a numeroase acțiuni și sufletul unor structuri organizate, așa cum este Consiliul Național al Muntelui, sub girul științific al Academiei Române, organism care încearcă să coaguleze factorul științific, societatea civilă cu cel de decizie politică.

În al treilea rând, am fost sensibilizat și am perceput cu atenție problematica complexă și specifică zonei și care trebuie să primească răspunsuri diferențiate și urgente, altele decât cele din zonele de deal sau câmpie.

Studii științifice și analize statistice evidențiază că România ocupă locul întâi în Europa ca grad de sărăcie a populației rurale montane. Inventarul problemelor negative include și exploatarea scăpată de sub control a pădurilor, dereglarea dramatică a echilibrului ecologic montan, cu consecințe negative catastrofale.

Se înscriu și alte fenomene negative, de cea mai mare gravitate, cum ar fi: reducerea semnificativă a numărului de bovine și ovine, a îngrășămintelor organice, degradarea gravă a florei furajere, a pășunilor și fânețelor, abandonul masiv al ocupațiilor de bază agrozootehnice de către tineri, îmbătrânirea accentuată a populației de la sate, atragerea și folosirea în mică măsură a fondurilor europene și noneuropene, practicile speculative ale intermediarilor, prețurile descurajante monopoliste practicate de industria alimentară, lipsa unor capacități proprii de transformare în produse ecologice montane de către asociațiile de producători, care întregesc acest inventar.