Ioan Deneș

Mulțumesc, domnule președinte.

Titlul declarației politice este „România, o nouă aniversare a speranței!”.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Indiscutabil, ziua națională a oricărei țări e un prilej de bucurie, onoare și mândrie pentru cetățenii statului respectiv. Dincolo de festivismul afișat public și cadrul formal al unei asemenea sărbători, nevăzut și sincer, fiecare își are propria sărbătoare sau, mai exact, modul său particular de a trăi sărbătoarea aceasta a tuturor acelora de un neam cu el.

Ziua Națională a României, sărbătorită și anul acesta la 1 decembrie cu multe din ingredientele sărbătorii regăsite în rețeta oficială a manifestărilor din anii precedenți, fie că e vorba de paradele oficiale ori proverbiala porție de fasole cu cârnați, a avut totuși o stare și o perspectivă aparte. Calendaristic, ea venea la foarte puțin timp după alegerile prezidențiale, unele surprinzătoare prin rezultat, dar mai ales prin reacția populară care a dus la un asemenea deznodământ electoral, cu o participare masivă a electoratului și cu un mesaj demn de luat în seamă de către întreaga clasă politică românească, și anume: „Ne pasă! Puterea e a noastră! Nu ne ignorați!”

Din acest punct de vedere, Ziua Națională a României ar fi trebuit să fie și un serios moment de reflecție. Ce facem? Ce am făcut pentru ca acestei țări și românilor să le fie mai bine grație eforturilor noastre, ale fiecăruia?

Într-o declarație politică rostită de la tribuna Senatului înaintea începerii campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale, spuneam: „Duritatea campaniei electorale ce stă să înceapă e dată și de faliile sociale și de opinie pe care au reușit, prin acțiunile lor, să le traseze în România actualul președinte și regimul care l-a susținut. Societatea românească pare să nu mai cunoască noțiunea de «noi», adică noi, toți românii, ci doar pe acelea de «ai noștri» și «ai voștri».”

Din păcate, această frază era și ea ecoul unei stări pe care o percepeam pretutindeni în societatea românească, și anume dezbinarea dintre români, pe toate palierele vieții sociale.

Iată, așadar, că ideea și faptele de unire și unitate ale românilor, pe care le sărbătorim cu ocazia Zilei Naționale a României, impun imperativ o revizuire a comportamentului nostru public. Dacă unii dintre noi vor trăi lecția acestor alegeri ca pe o victorie electorală, se înșală. Adevărații câștigători sunt românii, care au decis prin vot, și noi, care aparent am pierdut, dar care trebuie să învățăm din această lecție adevăratul ei mesaj.

Personal, cred că de la mesajul acesta spiritul sărbătoririi Zilei Naționale ar trebui tradus astfel: 1 Decembrie 2014 – România, o nouă aniversare a speranței! A speranței în noi, toți românii, nu doar „ai noștri” ori „ai voștri”, puși în slujba binelui comun. A speranței în unitatea acestui popor.