Biró Rozalia Ibolya

Mulțumesc, domnule președinte.

Titlul declarației politice este „26 septembrie – Ziua europeană a limbilor”.

Stimați colegi,

Ziua europeană a limbilor, declarată de către Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei, este celebrată în fiecare an pe 26 septembrie.

Consider că ar trebui să cunoaștem faptul că Europa are un patrimoniu lingvistic bogat și variat, și aici mă refer la cele 225 de limbi autohtone, incluzând dialectele, în 59 de țări, cu o populație totală de 737 de milioane. În Europa, în anul 2013, se vorbesc 24 de limbi oficiale.

Nu putem vorbi despre Ziua europeană a limbilor, care a trecut neobservată de către autoritățile locale unde trăiesc minorități naționale, fără a face legătură cu multilingvismul, ce este corelat cu existența minorităților naționale și a limbilor vorbite de aceste minorități.

Problematica privind minoritățile naționale din Europa a făcut obiectul unor lungi dezbateri, care au determinat Consiliul Europei să creeze două instrumente internaționale importante cu privire la protecția și promovarea bogăției lingvistice din Europa. Primul este Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare, care e în vigoare în 22 de state. Al doilea este Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale, convenție care conține anumite dispoziții pentru limbile minoritare și care a fost adoptată de 39 de state.

Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale este primul instrument juridic multilateral destinat protecției minorităților naționale. România a ratificat Convenția-cadru la 11 mai 1995.

Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare a fost adoptată la Strasbourg în 1992, semnată de România în 1995 și ratificată prin Legea nr. 282/2007. Carta a intrat în vigoare începând din 1 mai 2008.

Chiar dacă au trecut atâția ani de la adoptarea legilor de ratificare, punerea în practică a prevederilor cuprinse în aceste acte normative lasă mult de dorit. Chiar dacă avem stabilit în legea fundamentală, la art. 120 alin. (2), că „în unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii aparținând unei minorități naționale au o pondere semnificativă se asigură folosirea limbii minorității naționale respective în scris și oral în relațiile cu autoritățile administrației publice locale și cu serviciile publice

deconcentrate, în condițiile prevăzute de legea organică”, nu putem spune că această prevedere se aplică astfel ca persoanele aparținând minorităților naționale să poată utiliza limba lor maternă fără limite. Statul, practic, prin acest articol, ar trebui să garanteze persoanelor aparținând minorităților dreptul neîngrădit de a se exprima în limba lor maternă.

Este important să conștientizăm că cetățenii au dreptul de a citi, a redacta documente, a urmări dezbateri și de a se exprima în propria lor limbă în instituțiile sociale, cum ar fi unități sanitare, creșe, școli ajutătoare, cămine pentru bătrâni, aziluri, care ar trebui să ofere serviciile lor, dacă se solicită, și în limba minorităților.