Romulus Bulacu

Mulțumesc, domnule președinte.

Titlul declarației politice: „Măsura plafonării dobânzii, un lup în blană de oaie”.

Pentru că Senatul a adoptat recent proiectul de lege care prevede plafonarea dobânzii efective anuale pentru creditele ipotecare și de consum, fapt ce a stârnit controverse în spațiul public, vin în fața dumneavoastră pentru a explica votul dat împotriva acestui proiect, pe care nu-l consider, în ciuda aparențelor, unul benefic pentru populație. Această măsură are un caracter ambiguu: deși creează senzația populistă că politicienii au împiedicat o jupuire a clienților din partea băncilor, de fapt s-a reușit compromiterea întregului sistem de creditare. Persoanele cu riscuri mai mari, dar care până mai ieri puteau accesa un credit, astăzi nu o vor mai putea face. Și aici discutăm atât de persoane cu venituri mici, cât și de persoane cu venituri mari. În cazul creditelor ipotecare/imobiliare, ca o consecință a limitării ratei dobânzii, și acestea vor avea de suferit. Ne așteptăm la o creștere a garanțiilor cerute de bănci, ceea ce va determina scăderea sumei creditului acordat unui client față de momentul actual. Astfel, în condițiile în care cererea de credite ipotecare se va diminua, este posibil ca prețurile proprietăților să scadă, pentru că nu va mai exista același nivel de cerere prin credit. Vom asista la o reacție în lanț unde, din păcate, tot consumatorii de credite vor avea de suferit, nu neapărat băncile. Deci beneficiul pentru consumator este discutabil.

Economia nu face politică, iar experiența internațională a plafonării ratei dobânzii la creditele pe termen scurt și cu risc ridicat indică, într-o măsură covârșitoare, că efectele negative le depășesc pe cele pozitive. Reprimarea pieței microcreditelor duce la reducerea gradului de competiție pe piață, nu rezolvă problema supraîndatorării unor debitori și stimulează creditarea ilegală. Astfel, clienții riscanți vor fi aruncați în brațele unor sisteme alternative de creditare, nereglementate de BNR, precum cămătari, case de amanet sau rețele de finanțare alternativă directă.

Indiferent de nivelul de dezvoltare al economiei în care a fost implementată, plafonarea dobânzilor a redus accesul la credit al persoanelor sărace, a subminat costul transparent al creditului prin creșterea comisioanelor, nu a contribuit la reducerea gradului de îndatorare și nici la scăderea volumului creditului de consum, îngustând însă gama produselor de creditare disponibile și, implicit, opțiunile de alegere pentru utilizatorii de servicii financiare.

Dinamica PIB și situația financiară sunt un factor esențial al cererii de credit. În România, creșterea cererii de credit și extinderea activității furnizorilor de microcredite, IFN, se explică prin creșterea economică robustă și accelerată a salariilor și a veniturilor din ultimi ani. În timp ce dimensiunea importantă a economiei informale face greu de determinat gradul real de îndatorare al debitorilor, creșterea susținută a veniturilor sugerează creșterea capacității de îndatorare.