Dumitru Marcel Bujor

Mulțumesc, domnule președinte.

Titlul declarației politice – „Onești, nu uita, RAFO este șansa ta!”.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

La începutul lunii februarie anul curent, acționarul majoritar al RAFO Onești a decis începerea procedurii de desfacere – vânzare – a activelor și utilajelor aferente ale companiei, din cauza situației financiare cu care se confruntă rafinăria.

Sumele obținute ca rezultat al desfacerii activelor și utilajelor vor fi folosite în cadrul companiei pentru întreținerea activității curente, plata obligațiilor de mediu, întreținerea infrastructurii companiei cu scopul viitoarei utilizări a teritoriului în calitate de platformă industrială pentru implementarea unor proiecte tehnice.

Angajații RAFO, precum și locuitorii municipiului Onești au considerat, în urma comunicatului acționarului majoritar, că soarta rafinăriei a fost pecetluită. RAFO Onești, odinioară perla industriei românești, se îndreaptă cu pași repezi către o posibilă lichidare a instalațiilor, un adevărat moment dramatic pentru municipiul Onești și județul Bacău.

Ținând cont de faptul că starea utilajelor statice și dinamice este impecabilă, acționarul majoritar a revenit la decizia inițială de a vinde din activele și utilajele companiei, dând asigurări că lucrează la un plan de salvare a rafinăriei, având nevoie de sprijinul moral, logistic și financiar al autorităților statului pentru demararea acestui proiect de dezvoltare, și nu de lichidare a rafinăriei.

RAFO a fost înființată în anul 1956, fiind una din principalele rafinării de prelucrare a țițeiului, una dintre cele mai mari rafinării de la noi din țară și unul dintre contribuabilii importanți ai județului Bacău. Societatea a fost privatizată în anul 2001 de către Autoritatea pentru Privatizarea Participațiilor Statului, actuala Autoritate pentru Administrarea Activelor Statului, în cadrul procesului de privatizare fiind vândut pachetul majoritar de acțiuni.

Rafinăria din Onești nu mai funcționează din anul 2008, aproximativ 800 de angajați au fost trimiși acasă, fiind păstrați 410 angajați pentru conservarea instalațiilor.

Acest colos industrial a stat la baza dezvoltării economice a municipiului Onești, a județului Bacău și, nu în ultimul rând, a constituit principala forță economică a regiunii Moldova. Decăderea platformei petrochimice a însemnat și decăderea Oneștiului și a locuitorilor săi, o rată a șomajului ridicată și un fenomen de emigrare a populației apte de muncă.

Pe întreaga platformă petrochimică de la Borzești lucrau, în decembrie 1989, aproximativ 16.000 de oameni. În prezent, mai sunt 410 angajați, care speră ca Oneștiul să nu se transforme în a doua Vale a Jiului.

Cunosc faptul că posibilitățile reale de intervenție ale Guvernului în activitatea firmelor cu capital integral privat sunt limitate. Din păcate, latura socială și economică legată de salariații acestei mari unități industriale a fost uitată de guvernanți, în condițiile în care promisiunile nu s-au materializat, iar locuitorii municipiului Onești și cei din localitățile învecinate au rămas fără locuri de muncă și, implicit, fără venituri.