Gheorghe David

Mulțumesc, domnule președinte.

Titlul intervenției mele de astăzi este „Pe când investiții și în susținerea calității învățământului?”

Faptul că noul an de învățământ care începe peste doar câteva zile ne surprinde din nou cu foarte multe școli unde, deși s-au alocat fonduri, investițiile nu s-au finalizat este o realitate despre care mass-media a relatat pe larg în ultimele săptămâni. De aceea, nu voi insista prea mult asupra acestui aspect, rezumându-mă la a spune doar că, și de această dată, Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, care este principalul ordonator de credite, a rămas corigent la acest important capitol, dacă nu și la altele, cum ar fi promovabilitatea elevilor la sfârșitul anului în curs la testele de capacitate și la bacalaureat.

Motivele invocate pentru a explica de ce nu au fost reabilitate integral proiectele aprobate au rămas, în general, aceleași: licitațiile pentru desemnarea constructorului, care se organizează greoi și doar în Capitală; obținerea autorizațiilor și avizelor obligatorii pentru începerea lucrărilor s-a dovedit a fi și ea anevoioasă; achiziția materialelor necesare s-a făcut, de asemenea, anevoios.

Altfel spus, cauzele sunt cunoscute, ceea ce mă îndreptățește să pun întrebarea: în documentația necesară de susținere a solicitării de fonduri destinate reabilitării spațiilor de învățământ s-a ținut seama de toate aceste realități? De pildă, de cât timp este nevoie pentru obținerea unui aviz de mediu sau pe ce forță de muncă ne putem bizui, la nivel de județ și localitate, în stare să acopere, în limita unor termene de execuție bine fundamentate, volumul de lucrări aprobate?

Agregați, toți acești factori se regăsesc în calitatea finală a actului de învățământ.

Voi insista puțin, în continuare, asupra acestui aspect, cu sublinierea că am în vedere învățământul gimnazial și liceal, învățământ în care, practic, se pune temelia personalității viitorului adult prin acumularea de cunoștințe și însușirea deprinderilor de comportament.

Față de ce ne-am dori să realizăm pentru ca elevii să beneficieze de condiții optime de pregătire, atât din punctul de vedere al echipării școlilor cu material didactic necesar asimilării disciplinelor înscrise în programă, cât și din cel al condițiilor de confort adecvate vârstei elevilor, de la căldură și alimentare cu apă până la săli și terenuri de sport, banii nu vor fi suficienți niciodată. Esențial este ca banii pe care îi putem aloca să fie folosiți cu maximum de chibzuință. Or, tocmai această cerință veche de când e lumea nu a fost avută în vedere de responsabilii aflați în fruntea ministerului.

Este de netăgăduit faptul că, în ultimii ani, fondurile alocate învățământului au fost din ce în ce mai consistente, desigur, nu la nivelul pe care fiecare dintre noi și l-ar dori. Important este să nu ne scape nicio clipă din vedere întrebarea: ce am făcut și ce facem cu ceea ce avem?