Tudor Rareș Pop

## Mulțumesc, domnule președinte.

Trecem printr-o perioadă în care fiecare categorie socială din România are nevoie, într-un fel sau altul, de sprijin. Dar, pe de altă parte – și aici cred că suntem cu toții de acord –, sunt oameni care chiar și înainte de această criză erau foarte vulnerabili. Printre ei se numără și copiii provenind din mediile defavorizate, preșcolari cărora un vot pozitiv astăzi le va asigura un start reușit în viață, un start care fără contribuția noastră va fi mult mai dificil.

## Stimați colegi*,

Vă rog să țineți seama că orice copil lăsat în urmă înseamnă un lung șir de probleme12, înseamnă, în primul rând, o copilărie furată de sărăcie și lipsuri. Un copil care rămâne în afara sistemului de educație va fi un tânăr cu puține șanse de reușită, un tânăr care va ajunge să depindă de stat într-o măsură mult mai mare decât cineva care a beneficiat de educație. Altfel spus, o abordare contabilicească cu ochii strict pe cheltuielile de azi ignoră o notă de plată infinit mai mare pe termen lung. Toate societățile civilizate – și știm foarte bine acest lucru – investesc masiv în educația timpurie a copiilor și o fac dintr-un motiv extrem de limpede: