Gabriela Crețu

Mulțumesc, domnule președinte.

Vă asigur că sunt o luptătoare pentru egalitate și, într-o instituție acuzată toată vremea că-și creează privilegii, mă bucur că nu am fost privilegiată și mi s-a oferit, la rând, cuvântul.

## Mulțumesc încă o dată. Am două întrebări.

Prima dintre ele este adresată domnului Gabriel Oprea, viceprim-ministru, ministrul afacerilor europene... interne – mă scuzați! –, și privește „Documentele de identitate ale cetățenilor români prin naștere care locuiesc în altă țară”.

În formularea solicitării mele, am luat în considerare prevederile legale în vigoare, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2005, republicată, și am plecat de la cazul particular al unui cetățean căruia i s-a refuzat eliberarea unei cărți de identitate, respectiv reînnoirea pașaportului, pe motivul că locuiește în altă țară, acesta posedând o unică cetățenie, cea română, obținută prin naștere, și având o proprietate în România, unde ar fi putut să fie declarată reședința sau domiciliul, după caz.

Având în vedere că, odată cu integrarea în Uniunea Europeană și stabilirea unui număr important de concetățeni în alte state ale Uniunii Europene, cazurile de acest tip pot fi destul de numeroase, pot apărea oricând, solicităm următoarele răspunsuri:

1. Cazul menționat poate fi considerat caz de discriminare a cetățenilor români care locuiesc în altă țară sau doar un caz de abuz/eroare/exces de zel administrativ? Persoana în cauză, care locuiește în Franța din anii ’80, posedă un pașaport românesc – care este document de călătorie, nu de identitate – ce a expirat și necesită reînnoire; a solicitat eliberarea unei cărți de identitate sau reînnoirea pașaportului și a fost refuzată.

2. În cazul în care considerați că soluția de refuz a eliberării unei cărți de identitate – documentul care, prin excelență, dovedește identitatea cuiva – a fost legală, considerați că legislația este adaptată situațiilor frecvente de cetățeni români care nu au dublă cetățenie, dar care, din diverse motive, locuiesc în altă țară, dar își exercită drepturile politice și civile în România?

3. Care sunt clarificările legislative pe care ministerul le consideră oportune pentru a soluționa, respectiv preveni apariția unor noi situații de acest tip? Intenționează ministerul să propună asemenea modificări sau va sprijini o propunere legislativă în acest sens?

Aștept răspunsul în scris.

Cu aleasă considerație, Gabriela Crețu.

A doua întrebare se adresează domnului Robert Cazanciuc, ministrul justiției, și privește „Cazurile de magistrați aflați în conflict cu justiția”.

A. Având în vedere afirmația îngrijorătoare făcută de procuroarea-șefă a Direcției Naționale Anticorupție, Laura Codruța Kövesi, în cadrul unei reuniuni desfășurate în Parlamentul European în 14 aprilie a.c., afirmație conform căreia „în ultimii șapte ani au fost trimiși în judecată 110 magistrați”;