Petru Șerban Mihăilescu

Mulțumesc, domnule președinte.

Vă rog și eu să mă scuzați că continuăm la o asemenea oră, dar acestea sunt procedurile și trebuie să le respectăm până la capăt.

Dosarul are între 5.500 și 6.000 de file și la Comisia juridică am parcurs în mare măsură ce scria acolo.

Ce precizări vreau să fac suplimentar față de ce scria în raport. Mandatul meu de ministru a încetat prin demisie în 20 octombrie 2003 și am redevenit parlamentar, respectiv deputat. E foarte importantă această treabă, pentru că eu ca persoană nu am participat la nicio întâlnire, negociere, tratative, ofertare, stabilirea licențelor, închirierea licențelor sau orice fel de activitate legată de Microsoft. Totul s-a desfășurat, după aceea, așa cum arăta și doamna ministru, în 2004, pe urmă 2009, alți ani.

Acum sunt învinuit potrivit raportului DNA că, din poziția mea de parlamentar, aș fi făcut presiuni pentru încheierea contractului, presiunile fiind, conform denunțului, sub forma unei vizite la Guvern, la succesorul meu în funcție, care, de altfel, a devenit și denunțător ca urmare a acestei vizite.

Această vizită în 2003, toamna, și o discuție cu denunțătorul m-au adus în situația să fiu învinuit de următoarele: instigare la abuz în serviciu și trafic de influență.

Nu există sau eu personal nu am găsit în cele 6.000 de pagini nicio altă declarație sau relatare că aș fi făcut asupra cuiva presiuni sau trafic de influență. Nu am inițiat niciun fel de hotărâre, proiect de contract sau lege legat de această temă. Mai mult, chiar în aceste condiții, față de declarația aceasta a denunțătorului din 25–26 iunie 2014, cu 10 zile înainte, tot la Parchet, denunțătorul a spus așa: „Nu îmi aduc aminte să fi discutat cu domnul Șerban Mihăilescu în proiectul Microsoft”, pagina 296, volumul 3, iar din 5 iunie 2013 o altă declarație a denunțătorului, din 2013, spune clar, pagina 306 – pentru că, dacă am studiat, măcar astea le-am scris, ca să nu inventez eu –, „Personal nu am cunoștință să fi existat presiuni în sensul impunerii de alte instituții sau persoane pentru contractarea serviciilor.” Și, după aceea, brusc, se răzgândește, după 10 zile, din 2014, și face această nouă declarație.

E foarte greu să te aperi în condițiile astea. Eu am găsit pozele. Aici sunt pozele de la semnarea contractului. Aceste poze datează din 15 aprilie 2004 și au fost publicate pe Agerpres. În viața mea nu am vorbit cu niciunul dintre cei care sunt aici din partea celeilalte părți semnatare. Am vorbit, bineînțeles, cu aparatul SGG-ului care apare în aceste poze. Nu-i cunosc, nu am vorbit, șefii lor erau din Austria. Nu știu cum se leagă această chestiune cu tot... Mai mult, chiar directorul Microsoft România la vremea aceea, în 2003–2004, declară, în iunie 2014 la Parchet, că nu a vorbit niciodată cu mine, el fiind la Microsoft, despre parteneriatul cu Microsoft.

Asta este situația. Acum, eu nu știu unde mă încadrez în toate variantele extrem de logice care s-au discutat mai devreme, dar personal nu am fost acolo de niciun fel. Asta e, asta e!