Gabriela Crețu

Mulțumesc, domnule președinte.

Vreau să ridic o problemă de principiu, care se aplică nu numai la ASF. ASF este autoritate de reglementare în domeniu și trebuie să reprezinte interesul public. Sunt, într-adevăr, probleme în domeniile reglementate și controlate de ASF, dar, dacă nu identificăm corect unde este problema, nu putem găsi corect o soluție.

Sunt foarte multe complicități între autoritățile de reglementare și cei pe care autoritățile de reglementare trebuie să-i reglementeze. Și una dintre complicități se creează legal, tocmai prin introducerea unor condiții foarte, foarte stricte pentru cei care sunt membri, condiții care fac ca sistemul, de fapt, să se autoreglementeze. Și se autoreglementează cum vrea el. Am această experiență încă de la nivelul Comisiei de piață internă de la Parlamentul European, unde singurele agenții pe care mediul de afaceri le dorea erau cele în care reușea să introducă următoarea precizare: să aibă vechime în domeniul respectiv de 20 de ani. Și asta făcea ca, pur și simplu, interesul public să nu mai poată fi apărat și, de fapt, să se treacă la tot felul de complicități sau măsuri exclusiv favorabile celor care trebuiau controlați.

Asta nu exclude, bineînțeles, că oamenii care sunt numiți acolo trebuie să îndeplinească condiții de profesionalism și, mai ales, de moralitate, de caracter, pentru că, încă, experți suplimentari pot fi consultați, atunci când se ia o decizie. Nu e nevoie să știe ăla din consiliu tot, el însuși trebuie să poată înțelege ce-i spune un expert pe o chestie anumită, un segment foarte special. Dar nu trebuie, nici într-un caz, să lăsăm autoritățile publice, plătite din bani publici, să devină..., să cadă sub controlul zonei private pe care trebuie să o controleze și să o reglementeze.

Mulțumesc.