Frunda György

Mulțumesc, domnule președinte.

Vreau să susțin amendamentul domnului senator Urban și, dacă îl va reitera la capitolul amendamente respinse, cred că are șanse ca acest amendament să fie acceptat.

Cred eu că ordonanța de urgență în sine nu rezolvă o problemă reală a justiției din România.

Spunea domnul senator Urban de 400 și câțiva magistrați lipsă. Numărul celor necesari pentru ca justiția din țara noastră să funcționeze normal, la nivelul mediu al Uniunii Europene, ar fi de cam 800 de judecători și puțin mai mulți procurori.

La ora actuală, un proces în România durează în medie trei ani de zile și, dacă nu vom crește numărul judecătorilor și al procurorilor, dacă nu vom modifica Codurile, care sper să intre în vigoare cât de repede, atunci nu vom ajunge la media Uniunii Europene.

Ce înseamnă acest lucru? Dacă un judecător din Germania judecă pe zi cinci cauze, un judecător din România judecă pe zi 80 de cauze. La 80 de cauze este imposibil să administrezi probe, este imposibil să asculți concluziile avocaților și să redactezi hotărâri care țin cont de adevărul din proces și care să facă față criticilor care i se aduc hotărârii respective.

Trebuie să facem ceva, suntem conștienți de treaba aceasta, dar, în loc să fie stimulați să rămână pe post, prin măsurile aduse în ultimele luni judecătorii au fost mai mult împinși spre pensionare.

Odată cu luna decembrie, când s-a pus problema reducerii pensiei și a egalizării acestora, un prim efect a fost că judecătorii de la curțile de apel și de la Înalta Curte de Casație și Justiție, acolo unde este cea mai mare nevoie de judecători cu experiență, au ales pensia.

La ora actuală, din câte știu eu, sunt peste 70-80 de cereri de pensie la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii, unii au și plecat, unii vor pleca.

Ce este mai bine? Să le permitem acestor judecători să revină în sistem și să fie de ajutor sistemului până când vor interveni noi judecători.

Și aici nu este suficient să termini Institutul Național al Magistraturii și să lucrezi doi-trei ani. Un judecător se formează în cel puțin opt-zece ani ca să fie un judecător cu competență și să domine câmpul său de activitate.

Iată de ce – este ora târzie, nu vreau să duc gândirea până la capăt pe toată reforma justiției – vreau să arăt că această ordonanță de urgență rezolvă doar parțial, segmențial, problemele care se pun.

Cred eu că trebuie să revenim la amendamentul de la alin. (5) și să-l votăm, să cerem ministerului să prezinte o strategie coerentă de reformă a justiției în România: număr de judecători, coduri, activitatea penitenciarelor, activitatea executorilor judecătorești – discutăm acum despre avocați –,

deschiderea porților pentru notari, pentru că aceste rezolvări pe care noi le-am făcut pe plaje și domenii de activitate nu sunt corelate, nu se leagă, de aceea justiția din țara noastră nu funcționează cum trebuie.