Ioan Chelaru

Mulțumesc tare mult.

Mărturisesc că nu aș fi vrut să iau cuvântul, nu îmi propusesem să iau cuvântul, pentru că am luat cuvântul la comisie timp de aproape două luni cât tot am dezbătut acest proiect de lege, și am spus noi că, până la urmă, reușim la comisie – așa, nu foarte bun – totuși să-l scoatem, să putem discuta, dezbate și vota astăzi o eventuală aprobare a unui asemenea act normativ.

Am luat cuvântul pentru că, în mod surprinzător, poate, pentru mine, domnul ministru a venit astăzi și a insistat pe forma propusă de Guvern. În mod surprinzător pentru mine, probabil.

Acum haideți să vă lămuresc un pic pe toți cum stau lucrurile, pentru că, uneori, noi, juriștii, avem plăcutul obicei să îmbrăcăm ceea ce vrem să spunem în cuvinte deosebite. Sună și bine și dă o anumită eleganță exprimării. Stimați colegi,

Codul penal – și vechi, și nou – prevede foarte clar posibilitatea confiscării averii pentru săvârșirea anumitor infracțiuni. Acum nu ne mai ajunge și vrem o confiscare extinsă, mai mult decât prevede Codul penal. Avem grijă să respectăm recomandarea Uniunii Europene către țările membre, stabilită foarte clar în Decizia-cadru 2005/212/JAI, recomandare care spune că legislațiile naționale pot prelua din această recomandare și adopta, la nivelul fiecărui stat, așa cum cred că este mai bine pentru a aplica această confiscare în anumite infracțiuni.

În recomandare, Comisia Europeană nominalizează șase categorii de infracțiuni pentru care, în mod normal, trebuie aplicată confiscarea extinsă. Ce înseamnă confiscare extinsă? Vine inițiatorul și spune așa: domnule, nu mergem noi cum zice Comisia Europeană. Comisia Europeană s-a referit la cinci, șase categorii de infracțiuni, noi, nu. Noi venim cu un text general și aplicăm peste tot, toate infracțiunile pentru care legea prevede pedeapsă de cinci ani, la toate infracțiunile se aplică și confiscarea extinsă. Dar ce înseamnă confiscare extinsă? Am să încerc în cuvinte simple, așa cum explicam și la grup un pic mai devreme. Înseamnă așa: dacă am săvârșit o faptă penală la care se aplică confiscarea clasică, s-o denumesc pe cea din Codul penal, și judecătorul apreciază că averea mea dobândită în ultimii cinci ani ar putea să provină din fapte de aceeași categorie infracțională, dar pentru care eu nu am fost trimis în judecată pentru infracțiunile respective, dar judecătorul ar putea să gândească mergând pe cinci ani, cum spunea bine colegul nostru înainte, aplicăm confiscarea extinsă.

Am spus reprezentanților Guvernului și o spun public astăzi, ați fost trimiși toți în Parlamentul României ca această țară să aibă o legislație coerentă, făcută în folosul oamenilor. Nu am fost trimis în Parlamentul României și nu o să semnez niciodată, și nu o să votez niciodată o inițiativă legislativă prin care venim clar și încălcăm drepturile cetățenilor României. Avem în Constituția României, așa, bună, proastă, îi place președintelui, le place unora, nu le place, avem o prezumție de avere licită. Legea vine clar, calcă în picioare, nu încalcă, calcă în picioare această prezumție. Nu ne interesează. Noi, românii, avem un termen. Noi suntem mai șmecheri decât legislatorul european. Venim și spunem: radem tot. Dacă nouă ni se pare sau judecătorului i se pare – aici scrie că instanța are convingerea că bunurile respective provin din activități de natura celor care au atras condamnarea – pentru o faptă, pentru care oricum se aplică convingerea, deci ne ducem înapoi și tot facem, la convingerea unei persoane, că până la urmă și judecătorul este o persoană, dăm și fabricăm în România infractori în serie.