Puiu Hașotti

## Vă mulțumesc.

Din capul locului spun că trebuie să dăm un vot favorabil, deoarece mai puțin înseamnă mai mult decât nimic.

Cum a spus foarte bine doamna senator Andronescu, doamna președinte al comisiei – dar eu spun mai apăsat –, acesta este doar un prim pas pentru creșterea exigenței atunci când vine vorba despre doctorate. Cred că în textul actului normativ poate ar fi trebuit să fie mai clari, mai bine explicați anumiți termeni, pentru a fi mai clară situația pe care foarte corect a expus-o doamna ministru.

Stimați colegi,

Noi trebuie să fim foarte onești și am să vă spun ceea ce trebuie – cred eu –, am să vă spun ceea ce trebuie să modificăm în perioada următoare, în anii ce vin. Este o disfuncționalitate, un defect, o chestiune negativă care vine din istorie, dacă vreți, vine de acum 25 de ani, când s-a dat drumul la înființarea unor universități, mai ales a unor universități private, care organizează doctorate. Nu toate, am spus „a unora”.

Calitatea învățământului universitar diferă foarte mult: de la universități de mare prestigiu, Universitatea din București, Politehnica din București – pentru a-i aduce un omagiu doamnei rector –, Universitatea „Babeș-Bolyai”, la alte universități, mult mai mici, private sau de stat, acreditate și autorizate, care au un nivel al exigențelor inferior, mult mai jos decât al acestor universități pe care le-am pomenit. Una este când cineva își dă un doctorat la Politehnica din București, la „Babeș-Bolyai”, la Universitatea din București și altceva este când cineva își dă un doctorat la o universitate de care poate nici nu am auzit.

Calitatea acestor teze de doctorat diferă foarte mult, exigențele diferă foarte mult. Iată de ce ARACIS-ul va trebui să aibă un rol din ce în ce mai important, astfel încât, aducând universitățile acestea mai puțin cotate la un nivel superior, și nivelul tezelor de doctorat, nivelul doctoratelor să fie mai ridicat. Aceasta este o chestiune fundamentală pentru învățământul românesc.

Este fundamentală pentru că, stimați colegi, știm foarte bine cum s-au dat unele doctorate, din păcate. Vă spuneam și cu altă ocazie, acum vreo trei-patru săptămâni, cum un fost coleg de-al nostru, un personaj public, de altfel, și-a dat două doctorate în trei luni la Chișinău. Ce facem cu acestea? Pe acestea unde le contestăm?

Nu avem unde! Dar bun, asta este! Nici n-o să ne putem apuca acum să contestăm zeci și sute de doctorate care s-au dat pe ici, pe colo, cu niște comisii de doctorat mai mult decât discutabile. Dar măcar acesta este un pas, cum spuneam, este un pas bun, este un pas bun făcut înainte, dar care trebuie urmat și de alți pași.

Mulțumesc.