Adrian Țuțuianu

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Am să vă rog să-mi îngăduiți să fac câteva considerații generale pe marginea acestui proiect de lege, dar nu înainte de a face și puțină istorie a ceea ce s-a întâmplat cu legile justiției, că se pare că unii dintre noi am uitat ce s-a întâmplat din 2005 până astăzi. Sau din 2004.

O primă observație. În anul 2004, România a încheiat negocierile de aderare la Uniunea Europeană, inclusiv pe capitolul justiție și afaceri interne. Atunci s-au adoptat trei reglementări, despre care discutăm astăzi: Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și Legea nr. 317/2004 privind funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii. Cele trei acte normative au fost considerate ca fiind în acord cu acquis-ul comunitar. Ca urmare, România a încheiat acest capitol de negociere, ceea ce ne-a permis să intrăm în Uniunea Europeană. Multe din soluțiile care fac astăzi obiect de discuție sunt cele care au fost validate în anul 2004.

O a doua chestiune, anul 2005. Prin Parlament, în procedura angajării răspunderii, a fost trecută Legea nr. 247/2005, care a reglementat mai multe aspecte: pe de o parte, chestiuni care țin de statutul procurorilor, judecătorilor, în special pe tema numirii și a revocării din funcție, dar și chestiuni de proprietate. Această lege a trecut fără niciun fel de dezbatere. Știți foarte bine care este procedura de angajare a răspunderii.

A urmat apoi perioada 2009–2010, când în Parlament au venit spre dezbatere Codul penal, Codul de procedură penală, Codul civil și Codul de procedură civilă. S-a constituit și atunci o comisie specială, cu două subcomisii, una de civil, una de penal, în cadrul cărora am discutat circa două săptămâni. După două săptămâni de zile, Guvernul Boc a considerat că dezbaterea în Parlament nu este necesară și a adoptat aceste acte normative prin ordonanțe de urgență. Ceea ce au muncit parlamentarii atunci a fost pur și simplu aruncat la coș. A fost vreo dezbatere atunci? Evident, niciuna serioasă și ceea ce s-a discutat a fost aproape inutil.

A urmat apoi anul 2011, când am discutat legile de punere în aplicare a codurilor penal, procedură penală, civil, procedură civilă. Eram membru al Comisiei juridice. S-a discutat într-o singură ședință, de exemplu, legea de punere în aplicare a Codului penal. A fost vreo dezbatere mai consistentă decât aceasta? Răspunsul este nu.

Și, în sfârșit, avem anul 2016, când, sub conducerea doamnei Prună, Ministerul Justiției a propus și Guvernul Cioloș a adoptat o ordonanță de urgență prin care a adus modificări de substanță Codului penal, Codului de procedură penală și a reglementat funcționarea DIICOT. A fost vreo dezbatere pe această ordonanță de urgență? Absolut niciuna. Ea este și astăzi undeva în Parlament și nici măcar nu a parcurs procedura parlamentară de adoptare a unei ordonanțe, a proiectului de lege privind adoptarea ordonanței de urgență.