Trifon Belacurencu

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Interpelarea mea este adresată domnului ministru Gheorghe Ialomițianu.

Obiectul interpelării se referă la: „Inadvertențe în aplicarea unor prevederi ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere”.

## Stimate domnule ministru,

Ca urmare a unei petiții primite și a audiențelor acordate unor cetățeni din colegiul pe care îl reprezint în Senat, au reieșit unele probleme pe care, cu respect, le supun și atenției dumneavoastră.

Cetățenii care mi s-au adresat sunt persoane fizice înregistrate la Oficiul Registrului Comerțului – instructori de pregătire practică auto –, atestate și autorizate de către autoritatea competentă.

În baza prevederilor art. 18[14] alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005, cu modificările și completările ulterioare, și în baza prevederilor Ordinului ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 119/2009, aceste persoane au încheiat un contract de prestări servicii pentru pregătirea practică cu o școală de conducători auto autorizată, contract în care, la capitolul „Tarife și modalități de plată”, era prevăzut ca tariful aferent pregătirii practice să fie achitat de către cursant direct către instructorul auto PFA, acesta din urmă fiind obligat să elibereze chitanțe pentru suma încasată de la cursant.

În baza prevederilor art. 48[13] alin. (1) din aceeași ordonanță de urgență, pregătirea persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere în cadrul școlii cu care instructorii aveau încheiat contract de prestări servicii se efectua în condițiile existenței unui contract de școlarizare între școală și cursant, contract în care se preciza că, dacă dorește, cursantul poate achita contravaloarea pregătirii practice direct instructorului autorizat ca persoană fizică.

În baza art. 7 alin. (1) din anexa nr. 5 la ordinul ministrului transporturilor și infrastructurii mai sus amintit, prin cererea de înscriere la școală, cursantul precizează dacă optează pentru plata pregătirii practice direct către instructorul auto PFA.

În felul acesta, părțile semnatare ale contractului de prestări servicii, respectiv școala și instructorul persoană fizică, încasau fiecare contravaloarea serviciilor prestate, fiecare eliberând cursantului documentele justificative pentru sumele încasate.

La un control al Gărzii Financiare Tulcea, instructorii auto au fost obligați, cum era și normal, să-și cumpere case de marcat pentru a elibera cursanților bonuri fiscale în condițiile legii.

După o perioadă scurtă, școala cu care instructorii auto aveau încheiate contracte a fost și ea controlată și, în mod surprinzător, sancționată, pentru că nu a înregistrat ca venituri și nu a plătit contribuțiile aferente către bugetul de stat pentru sumele pe care cursantul le-a achitat direct instructorului auto PFA. Școala a fost obligată să plătească retroactiv taxele aferente către buget pentru sumele pe care nu le-a încasat, dar ar fi trebuit să le încaseze, în opinia organelor de control, taxe care oricum ajung la bugetul de stat prin impozitarea PFA.