Ioan Chelaru

Mulțumesc. Domnule ministru,

Una ați pledat dumneavoastră, și alta spune textul de lege.

Îmi pare foarte rău, v-am urmărit cu mare atenție, mă puneți în postura, poate nu foarte elegantă, să citesc colegilor textul de lege.

Legea este extrem de clară, așa cum ați promovat-o dumneavoastră.

„În cazul în care persoana este condamnată pentru comiterea unei infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mare de cinci ani și care este susceptibilă să îi procure un folos material, instanța poate

dispune și confiscarea altor bunuri decât cele menționate la art. 118, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată, într-o perioadă de cinci ani și, dacă este cazul, după momentul săvârșirii infracțiunii până la data punerii în mișcare a acțiunii penale, depășește în mod vădit veniturile obținute de acesta în mod licit;

b) instanța are convingerea că bunurile respective provin din activități de natura celor care au atras condamnarea.” Haideți să discutăm pe textul de lege, pentru că dumneavoastră ați pledat pentru una, iar textul spune alta.

1. Și infractorii, până la condamnare și după condamnare, sunt tot cetățenii României, chiar dacă nu vă place. Ăștia sunt. Unii și-au spălat păcatele și chiar s-au dovedit cetățeni mai buni decât cei necondamnați.

2. Este firesc și întotdeauna o să pledez, și întotdeauna o să votez ca hoții și infractorii de toate naturile să răspundă și cu averile lor, dacă au făcut această avere prin infracțiune. Nu este firesc ceea ce îmi cereți dumneavoastră prin acest text. Să răspundă pentru infracțiune, să răspundă pentru ecoul economic al infracțiunii în buzunarul lor, în buzunarul altora sau în buzunarul oricui, dar nu-mi puteți cere și nu mi se pare firesc să cereți ca procurorul sau judecătorul respectiv să spună: „Stai un pic. Ia să văd eu, tu, care conduci – cum spuneați dumneavoastră – Maserati sau firme din acestea exotice, Maserati acela al tău, pe care îl ai moștenire, nu cumva ai fentat tu, chiar dacă nu ai mai produs o infracțiune în viața ta, asta e prima pentru care ești condamnat, să mă duc eu cu cinci ani în urmă să verific ce e cu averea ta.”

Nu credeți și nu vi se pare firesc să discutăm și să analizăm de cinci ori înainte de a deschide o cutie a Pandorei, care mă aduce înapoi, la acea Lege nr. 18/1968, impropriu și indirect?

E firesc să las libertatea unui magistrat să spună: „Nu contează care este natura infracțiunii din cele cinci grupe, din cele patru, din cele șapte, că e grupat, că e enunțiativ și așa mai departe, contează că te încadrezi în principiul general”, pe care dumneavoastră vreți să-l introduceți.

Ai o infracțiune prevăzută cu pedeapsă cu închisoare de cinci ani – prevăzută, nu aplicată –, ai consecințe economice, automat, eu, judecător sau procuror care fac urmărirea, pot să spun: „Ia verifică și mata pe ultimii cinci ani ce s-a întâmplat și aplică confiscarea extinsă”.