Sunt onorat să mă aflu în fața dumneavoastră. Sigur, mi se pare ca o dare de seamă, pentru că am deja trei luni în birou și e normal să mă întrebați ce am făcut și ce intenționez, în condițiile în care pentru un ministru al agriculturii există o responsabilitate extraordinar de mare.
Numai dacă privim bugetul european pentru perioada 2007–2013, care a fost de 14,7 miliarde de euro, și pentru perioada 2014–2020, 20 de miliarde... România are jumătate din fondurile primite de la Uniunea Europeană în această perioadă doar pentru agricultură, deci am egalat fondurile regionale. Este, în mod cert, de importanță deosebită să vedem ce facem și cum reușim să facem ca acești bani să ajungă la producători și să creștem competitivitatea, pentru că aceasta este, de fapt, scopul nostru suprem: să creștem competitivitatea agricultorilor noștri, în contextul în care ne aflăm pe o piață europeană în care cel mai bun, sigur, stăpânește piața.
În acest context, permiteți-mi, vă rog, să încep cu o scurtă prezentare a absorbției celor 14,7 miliarde alocate pentru 2007–2013 agriculturii României.
Dacă ne uităm pe Programul Național de Dezvoltare Rurală, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale – AFIR – a absorbit, a cheltuit 4,95 miliarde de euro, la care se adaugă tot din Programul de Dezvoltare Rurală 3,5 miliarde de euro transferați prin APIA: măsuri pentru agromediu, măsuri de bunăstare a animalelor și așa mai departe.
Din cele 8,45 de miliarde, 7,15 miliarde, adică 88,36% este rata absorbției, s-au cheltuit din Programul de Dezvoltare Rurală, din fonduri europene, sigur, la care se adaugă partea de cofinanțare națională.
Problemele... pentru că se pune întrebarea: de ce am avut 88,36% rata absorbției, deși cea mai bună din România, este adevărat, de ce n-am mers 100%, cum a fost cazul Poloniei, spre exemplu?
Problema cea mai importantă a fost cofinanțarea, asigurarea celor 50% de către beneficiari, motiv pentru care anul trecut s-au anulat proiecte de 800 de milioane de euro.
A doua cauză, birocrația. Și, în acest sens, sigur, ne-am propus și o să vă prezint în continuare ce măsuri am propus în acest an.
Un alt element foarte important, suma deja angajată a fost de 940 de milioane de euro din bani europeni. Sigur că, pentru România, este o mare pierdere, având în vedere că cu acești bani se puteau realiza foarte multe obiective în mediul rural pentru a reduce decalajul dintre mediul rural din România și cel din Uniunea Europeană, din alte state din Est.
La aceste 940 de milioane se adaugă în Programul de Dezvoltare Rurală reduceri și corecții de 344 de milioane de euro. În total, nu am reușit să cheltuim 1,284 de milioane de euro... în miliarde, pardon.
Sigur, corecțiile totale au fost, pentru că am avut și pe partea de APIA, pe FEGA, Fondul european de garantare a agriculturii, pe plăți directe și măsuri de piață..., deci penalizările s-au ridicat la 628 de milioane de euro.
Acum, o scurtă prezentare pentru Programul Operațional de Pescuit, în care am avut pentru perioada 2007–2013 230 de milioane alocate. Din păcate, din diverse motive, am dezangajat 52,44 de milioane de euro, rata absorbției la zi, pentru că putem să facem plăți până la sfârșitul lunii martie. Deci mai putem, în contul Programului Operațional de Pescuit 2007–2013, să mai cheltuim. La zi, absorbția e 75,25% și sperăm să ajungem la 85%, adică 153 de milioane, la sfârșitul lunii martie.
Pe APIA, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, absorbția a fost de-a lungul celor șapte ani de 6,12 miliarde de euro. Deci, dacă totalizăm absorbția prin APIA și absorbția prin AFIR, ajungem la 13,275 de miliarde, din cele 14,7 miliarde alocate de Uniunea Europeană pentru perioada 2007–2013.
Trecem la Programul Național de Dezvoltare Rurală pentru perioada 2014–2020. Aici avem 8 miliarde din fonduri europene, la care, sigur, se adaugă cofinanțarea națională, deci aproape 10 miliarde de euro.
Anul trecut au fost lansate sesiuni de proiecte în sumă de 1,55 miliarde, dar, la zi, nu am plătit decât 12 milioane, cele
mai multe pe măsura 6.1 – stabilirea tinerilor fermieri în agricultură.
În acest an ce ne propunem? APIA va efectua, în acest an, plăți de 2,7 miliarde de euro, în care avem 1,7 miliarde, aproape 1,8 miliarde de euro pentru plăți directe și măsuri de piață din FEGA, 0,5 miliarde în contul FADR – Măsurile de dezvoltare rurală și 0,4 miliarde de la bugetul național.
Avem, sigur, de efectuat plăți restante din 2015, sigur, zic restante, deși plățile normale încep la 1 decembrie și se finalizează la 30 iunie, în valoare de 1,3 miliarde de euro. După cum știți, am plătit avansuri între 16 octombrie și 30 noiembrie în valoare de 255 de milioane de euro.
La aceste plăți se adaugă, sigur, 100 de milioane de euro din fonduri europene, care vizează: fructe în școli, lapte în școli, măsuri de sprijinire în sectorul viti-vinicol și așa mai departe.
Mai avem de efectuat – și am adoptat hotărârea Guvernului – 338 de milioane de lei în contul trimestrului III și trimestrului IV de anul trecut pentru motorină.
Cam acestea ar fi situația financiară și previziunile noastre privind absorbția în acest an.
Referitor la punctul 2 – măsuri de simplificare. Sigur, aici sunt foarte multe lucruri de spus. Una dintre cauzele pentru care absorbția a fost doar de 88,36% au constituit-o și complexitatea, și birocrația, care, din păcate, pe de o parte, este prevăzută prin mecanismele europene, pentru că Comisia Europeană are obligația să se asigure că fondurile sunt cheltuite corect și, atunci, sigur, ia măsuri suplimentare, care înseamnă birocrație, verificări suplimentare, dar, pe de altă parte, și birocrația pe care am adăugat-o la nivel național.
În acest sens, una dintre prioritățile mele în acest an o reprezintă simplificarea procedurilor.
Am declanșat un proces de consultare la nivel național cu fermierii și consultanții. Am centralizat și am venit deja cu o serie de măsuri de simplificare. Sigur, le am aici și o să le puteți vedea și dumneavoastră în perioada următoare aplicate. Citesc doar câteva: eliminarea depunerii avizelor care însoțesc certificatul de urbanism, de exemplu, sau eliminarea depunerii oricărui document emis de autoritățile de mediu la momentul cererii de finanțare. O altă măsură: eliminarea cerinței de depunere a certificatului de înregistrare eliberat de oficiul registrului comerțului.
Concret, alte măsuri pe care le-am aplicat deja. De exemplu, în ordinul care modifică Ordinul nr. 619, cel cu plățile directe, care prevedea o măsură foarte restrictivă și care afecta mulți fermieri în cazul în care fermierii au datorii și de câțiva lei la comunitățile locale, la primării, să nu beneficieze de subvenții. Am scos această prevedere. Zic eu că este benefică pentru fermieri.
O altă măsură pe care în această zi o analizăm și e foarte importantă: beneficiarii noștri care sunt în litigiu cu Agenția de Plăți să poată depune proiecte în continuare, dacă nu sunt elemente care să ne indice faptul că, într-adevăr, sunt..., este vorba de rea-voință și intenție de fraudare.
Cred că, iarăși, un element extrem de important pentru simplificare vizează condițiile artificiale. După cum știți, condițiile artificiale au creat mari nemulțumiri în rândul beneficiarilor fondurilor de dezvoltare rurală, pe de o parte, și, pe de altă parte, au condus la penalizări serioase. În cazul
măsurii 3.1.2 am avut penalizări de aproape 200 de milioane de euro. Deci exact segmentul în care, știți bine, finanțarea publică a fost de 70–75%, deci cu un mare apetit, ca să spunem așa, pentru IMM-uri.
În acest sens, repet, credem noi că măsurile de simplificare pe care le-am discutat cu beneficiarii noștri – cu o parte dintre dumneavoastră, știți bine, am avut discuții intense pe această temă – și în condițiile în care revedem ghidul de condiții artificiale, și chiar intenția este ca la fiecare ghid, pe fiecare măsură să punem în anexă condițiile artificiale și să le discutăm înainte de a le lansa pe piață, sper eu ca să simplificăm mult lucrurile și să venim în întâmpinarea beneficiarilor noștri.
Este greu de acceptat pentru un beneficiar care a ajuns la ultima plată să i se spună, în acest moment, că face obiectul condițiilor artificiale și trebuie să dea înapoi jumătate de milion de euro sau chiar mai mult.
Sunt cazuri în care, efectiv, fermierii au ajuns la... sau beneficiarii au ajuns la măsuri disperate și cred că știți ce vreau să spun.
Trec la subiectul 3 – restructurarea cercetării.
Cercetarea, sigur, în ziua de astăzi, are un rol esențial, pentru că creșterea competitivității agriculturii românești fără rezultatele cercetării nu mai poate să atingă acele limite care să ne permită să fim competitivi pe piața europeană.
După cum știți, la nivel european, actualul premier, fostul comisar pentru agricultură Cioloș, a prevăzut 4 miliarde pentru cercetarea agricolă din Uniunea Europeană. Din păcate, România nu are proiecte decât pentru 34 de milioane din cele 4 miliarde. Restul... sunt alte state membre care sunt mai bine pregătite pentru a absorbi fondurile de cercetare.
În acest sens, am avut o discuție cu prim-ministrul, cu ASAS-ul și cu academicianul..., domnul Hera, și propunerea noastră este ca, împreună cu Ministerul Educației, să avem..., am stabilit să avem un institut național care să înglobeze toată cercetarea, ASAS-ul să devină și să rămână for de consacrare științifică și Institutul Național de Cercetare, pe modelul INRA din Franța, de exemplu, să primească fondurile necesare. Vă reamintesc că cercetarea se află, practic, în colaps, are datorii de 200 de milioane de lei. Din numărul mare de cercetători, actualmente, mai sunt mai puțin de 400 de cercetători și, din păcate, toți cu vârstă înaintată. Personal..., cu totul, nu mai sunt decât 3.000 de angajați și suprafețele pe care le mai deține cercetarea sunt undeva la 30.000 de hectare.
În aceste condiții, dacă nu reușim să venim cu sprijinul cercetării la fermier, să-i arătăm ce înseamnă inovare, să venim cu soiuri rezistente, de exemplu, la secetă, să venim cu rezultate de ultimă oră în ceea ce privește pesticidele – în Vest deja se discută de pesticide inteligente, care ajung exact acolo unde trebuie, la plantă, și să nu afecteze mediul înconjurător... Este – cred că sunteți cu toții de acord – nevoie de o restructurare neapărat în acest sector. Gândirea noastră este, repet, să facem un institut național care să fie în coordonarea științifică a ASAS-ului și în coordonarea, să zicem, tehnică și să li se asigure finanțare prin Ministerul Agriculturii și Ministerul Educației.
Mâine, după ședința de guvern, avem o discuție în acest sens cu premierul și ministrul educației și cercetării și, ulterior, ne vom întâlni cu ASAS-ul pentru a stabili concret
măsurile și a veni, într-adevăr, în întâmpinarea cercetării, pentru, repet, a o finanța corespunzător, cu salarii care să fie asigurate de la stat, salarii minime care să intereseze tinerii să rămână în agricultură. Eu, de câte ori am ocazia, îl citez pe Bill Gates, care spune: „20% din cei mai buni ingineri sunt români” și este păcat că România lasă acești tineri să plece din țară. Or, trebuie să le oferim o șansă.
Mulți dintre cercetători sunt la vârsta pensionării și, fără măsuri urgente, cred că deja s-a trecut de ceasul al douăzecișipatrulea în care mai putem face ceva pentru cercetare.
Contez, desigur, pe sprijinul dumneavoastră în acest sens și, după cum știți bine, cu cele două Comisii pentru agricultură ale Parlamentului am colaborat foarte bine și am marea șansă că dânșii sunt specialiști și mă pot sprijini efectiv și agricultura României, în general, nu neapărat pe mine ca persoană.
Ultimul punct, care, zic eu, este esențial pentru agricultura României, este facilitarea accesului la finanțare.
Cum spuneam, am dezangajat aproape un miliard, pentru că fermierii noștri nu au avut acces la finanțare. Despre ce este vorba? Dacă în trecut am avut dobândă mare, în prezent, deși dobânda este mică, totuși, condițiile sunt dificile. Spre exemplu, avem un fond de garantare în care Ministerul Agriculturii a investit foarte mulți bani. Actualmente, încă avem 90 de milioane de euro ai Ministerului Agriculturii, sigur, din bani europeni, în fondul de garantare – FGCR –, dar, din păcate, comisionul acestui FGCR, stabilit printr-o directivă europeană, este de 3,8%. În condițiile în care banca oferă credite cu 2%, sigur, 3,8% este un comision foarte mare.
În aceste zile, am făcut demersurile necesare și ne consultăm cu Comisia, pentru că este o decizie a Comisiei Europene și trebuie modificată. Sperăm ca, în cel mai scurt timp, să obținem acordul Comisiei ca să facem să funcționeze acest fond de garantare, pe de o parte.
Pe de altă parte, avem – într-o discuție avansată, zic eu – stabilit un fond de creditare pentru agricultură cu Fondul european de investiții.
În acest sens, am discutat și ieri cu un director al FEI-ului pentru a stabili, în acest an... Speranțele noastre sunt ca, dacă vom accelera corespunzător discuțiile, să ajungem undeva în octombrie, în noiembrie să avem acest fond stabilit, care ar trebui să funcționeze și să acorde credite prin intermediul a 3, 4, maximum 5 bănci.
Pe scurt, am să vă spun etapele. Prima etapă sau, mă rog, etapele următoare: este nevoie de realizarea unui _market test_ , cum îi spunem noi, al FEI-ului cu instituțiile finanțatoare pentru actualizarea evaluării ex-ante pentru instrumente financiare. În luna martie ne-am propus.
Urmează, după aceea, finalizarea evaluării ex-ante, pe care o face Ministerul Agriculturii, și, în acest sens, ne-am propus la sfârșitul lunii martie...
Faza următoare ar fi demararea negocierii pentru încheierea acordului de finanțare încă din trimestrul al II-lea și modificarea Programului Național de Dezvoltare Rurală. Deci vrem ca în mai, cel târziu în iunie, să transmitem Comisiei Europene modificarea, astfel încât undeva după vacanța de vară a Comisiei să avem acceptul pe modificarea
programului pentru a include acest fond de creditare în program.
FEI-ul va realiza ulterior selecția intermediarilor financiari, care presupune lansarea unui apel – 45 de zile minimum de la semnarea acordului de finanțare – și, ulterior, evaluarea ofertei și selecția intermediarilor de finanțare: 60 de zile. Deci, după calculele noastre, în octombrie–noiembrie ar trebui să avem un fond stabilit. Sigur, din acel moment, va funcționa, dar important este să avem toate procedurile legale adoptate.
În altă ordine de idei, sigur, discutăm despre fondul mutual. Fondul mutual știți că funcționează în câteva state membre. Noi am început demersurile în 2012–2013. Din păcate, legislația adoptată nu a permis acreditarea niciunui fond mutual în România. Fondul mutual în agricultură are un rol esențial, pentru că oferă despăgubiri, compensații fermierilor în caz de îngheț târziu și secetă; două, să spunem, elemente care nu sunt asigurate de către companiile de asigurare. Deci nu interferăm în niciun fel cu firmele de asigurare.
În acest sens, sigur, au fost multe opinii, multe discuții. Eu aș dori ca legislația actuală s-o modificăm împreună, cu sprijinul dumneavoastră și, de aceea, chiar vin la dumneavoastră. Am avut o discuție deja la Camera Deputaților la Comisia pentru agricultură, am avut și cu dumneavoastră la Comisia pentru agricultură a Senatului. Intenția mea este – și sper să fiți de acord cu mine –, pentru a conferi forța necesară financiară, ar fi necesar un singur fond mutual, ca să nu disipăm forța. Forța derivă din cotizațiile membrilor.
În al doilea rând, sigur că trebuie stabilită o cotizație obligatorie. Fără o cotizație obligatorie, niciodată nu va avea fondurile necesare.
Sigur, noi oferim despăgubiri pentru 65%, în primii opt ani, ale fondului, despăgubiri din fonduri europene și naționale, dar și fondul trebuie să asigure 35%.
Un alt element important este că, pe primii cinci ani de funcționare, oferim..., acoperim toate cheltuielile administrative ale fondului.
De aceea, cred că este extrem de important să avem un singur fond, ca să nu extindem foarte mult cheltuielile administrative, pentru că bugetul național participă și el, pe de o parte.
Pe de altă parte, repet, în cazul în care se stabilesc niște contribuții ale fermierilor... Sigur, acolo se pot face multe discuții și contez pe sprijinul dumneavoastră. În câteva cuvinte, sigur, putem spune că suma pe hectar cu care va contribui, să spunem, fermierul poate fi obligatorie peste un număr de hectare.
LAPAR-ul, de exemplu, ne-a propus ca la peste 10 hectare să fie obligatorie participarea într-un astfel de fond.
Sunt multe opțiuni. În opinia mea, ar trebui ca fondurile pe care le aduce, sumele pe care le aduce în fondul mutual un fermier, dacă, după un număr de ani, nu au făcut – fondul și suma fermierului respectiv – obiectul unei despăgubiri, atunci se poate, dacă se retrage, deci poate să se retragă, să i se oprească doar o mică parte din sumele depuse, astfel încât el, practic, să aibă un cont al lui în acest fond pe care să conteze. Deci nu sunt bani pierduți. Asta este ideea principală.
Pe de altă parte, sigur, se poate avea în vedere ca acești bani să fie investiți. Deci fondul mutual va fi..., va avea un cont în bancă, va fi derulat printr-o bancă. Deci contez, repet, încă foarte mult pe sprijinul dumneavoastră pentru ca în acest an, neapărat, să reușim să stabilim acest fond mutual.
Am stabilit deja un grup de lucru. Am avut primele discuții cu fermierii. Continuăm și vreau neapărat ca în acest an să reușim să avem fondul mutual, pentru că, în situații cum a fost anul trecut, an de criză, nu ar mai fi trebuit să despăgubim de la buget, ci din fondul mutual, bani europeni pe care-i avem prinși în Programul Național de Dezvoltare Rurală.
Mulțumesc, domnule președinte.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.
Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu · 23 februarie 2016 · monitorul.ai