Puiu Hașotti

## Da, succint, domnule președinte.

În primul rând, vreau să remarc că reprezentantul Guvernului nu și-a spus punctul de vedere, și punctul de vedere vine de la Ministerul Culturii și Patrimoniului Național, care are un ministru.

## Domnule Șova,

Iertați-mă, ați exagerat ca Budapesta să aibă un bulevard Soliman Magnificul, dar dacă ar fi să fim deschiși, europeni, mă gândesc că o stradă Soliman Magnificul să fie la Odorheiul Secuiesc. Ce ați zice?

Sau celor din Scornicești să le vină, cumva, ideea să facă o stradă Nicolae Ceaușescu sau să-și schimbe denumirea din Scornicești în Nicolae Ceaușescu. Nu avem nevoie de o comisie care să vegheze asupra acestor chestiuni?

Dar am spus acest lucru, pentru că domnul senator Markó Béla mi-a făcut onoarea să îmi invoce numele. A spus Domnia Sa că dezbatem aici o problemă națională. Da! În Parlamentul României, minut de minut, clipă de clipă, secundă de secundă, prin voturile pe care le dăm, dezbatem problema națională, direct sau indirect. Și asta se întâmplă în toate parlamentele din lume.

Aș vrea să vă mai spun că domnul.... domnul.... László Tökés a spus, ieri – acest individ, de fapt, nu domn –, că naționalismul postcomunist a intrat iar în acțiune. Păi dacă eu, domnul Șova, ceilalți suntem naționaliști postcomuniști, este de reflectat. Cu siguranță însă acest Tökés are o atitudine horthystă.

## Domnule senator Markó Béla,

Vă lamentați că ce am făcut noi, Parlamentul, pentru Transilvania, că n-am făcut mai nimic. Cum n-am făcut, domnule senator? Păi nu avem Guvernul Boc? Sigur că unii dintre noi, PDL și dumneavoastră, UDMR, ați făcut pentru Transilvania, har Domnului!, cu Guvernul Boc, cu atâția miniștri din Ardeal, cu atâția consilieri și consiliere din Ardeal... Da, dumneavoastră, PDL-ul, UDMR-ul! Cum, dumneavoastră nu sunteți ardelean? Nu sunteți viceprimministru într-un guvern, pe care mă feresc să-l mai cataloghez?

Ați spus că – iertați-mă! – diferența dintre mine și dumneavoastră este că dumneavoastră vă interesați. Să știți că și eu m-am interesat și am să vă spun, stimați colegi, un simplu fapt. Într-un oraș din România au fost atribuite noi denumiri unui număr de opt străzi din municipiu. Patru dintre acestea au primit numele unor personalități de o anumită origine etnică, însă niciuna dintre străzi nu a primit numele unei personalități românești din istorie sau din cultură, și acele noi străzi s-au numit Pășunii, Poligonului și Forestierelor. Păi drept îi? Trebuie să avem o comisie? Eu zic că da.

Sigur, interesantă remarca aceea cu Liviu Rebreanu, care a scris primul roman în limba maghiară. Îmi aduc aminte și ce spunea domnul senator Șova. Foarte bine că l-a scris în limba maghiară. Îmi aduc aminte însă că, atunci când Rebreanu a scris primul roman în limba maghiară, românii erau asupriți în Transilvania. Aspru asupriți. Să fi fost acesta unul dintre motive? Nu știu. Dar, prin tot ceea ce am spus, cred că nu este vorba de o abordare naționalistă, Doamne ferește, a acestei chestiuni. Nu este vorba că nu lăsăm autonomie. Este vorba de a avea un organism, o instituție, care să aibă grijă să nu se facă excese, domnilor. Și în acest