Mircea Diaconu

## Mulțumesc, domnule președinte.

În 1966 s-a instituit, după Congresul al IX-lea, ceea ce nu era bursă, ci era un fel de premiu pentru primii 10 elevi din fiecare liceu. Am avut onoarea să mă număr printre aceștia – eram în clasa a X-a – și am primit în 1966, repet, un premiu de 330 de lei, pe care nu am să-l uit niciodată în viață și cu care mi-am cumpărat un ceas Pobeda, pe care-l am și azi.

Vreau să vă spun că efectul psihologic în punctul numit copilărie, creștere, dezvoltare al unui om este fundamental, fundamental, mult peste ceea ce poate însemna la un moment dat nu știu cât 0,000..., habar n-am cât, dintr-un buget.

Pe de altă parte, este cumplit – ca să spun așa –, stresant, presant a respinge un ban atât de mic pentru un merit atât de mare, îndreptat către niște oameni în care ne punem, cum știți și spuneți zi de zi peste tot, speranța viitorului nostru.

Aș putea vorbi mult, v-aș ține mult, explicându-vă cât de important este. Mi-aș dori tare mult ca în această cauză, aparent minoră, să izbutim totuși să gândim peste grupări și peste precepte.