Radu Alexandru Feldman

## Domnule președinte de ședință, Stimați colegi,

Eu nu am să-i cer îngăduința domnului senator Mircea Diaconu să-i spun Mircea, pentru că ne cunoaștem de o viață și de o viață suntem în relație de Mircea și de Radu. Și nu aș fi venit la microfon, pentru că-l cunosc pe Mircea, îl prețuiesc pe Mircea, îl admir pe Mircea, mi-e drag Mircea, și mi s-ar fi părut, până la urmă, că-l pun într-o postură proastă să vin la microfonul Senatului și să spun: „Mircea, îmi pare rău, nu meriți ce ți se întâmplă! Nu meriți ca om, dar legea este oarbă și tu știi foarte bine lucrul acesta și, în fața legii, suntem neputincioși, suntem datori să o respectăm!” Că noi, în plen, când am votat, am luat drept bun raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări nu trebuie să ne dea niciun sentiment de remușcare, pentru că pentru fiecare dintre noi era de neimaginat că raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, unde se adună, într-adevăr, specialiștii, este un raport nedrept, este un raport care va avea să pună într-o mare dificultate un coleg de-al nostru, pentru că legea stabilea foarte clar.

Deci nu am să prelungesc intervenția mea ca să ajung, în final, la finalul comun cu domnul senator Frunda și să spun: „Mircea, îmi pare nespus de rău și știi că sunt sincer când îți spun că-mi pare nespus de rău, dar nu am încotro, datoria mea aici este să respect legea”.

Dar, așa cum am spus la început, nu aș fi venit la microfon, pentru că strângerea de mână și îmbrățișarea puteau să se consume între mine și Mircea, în relația noastră privată, și nu de la tribuna Senatului, am venit pentru că mă simt dator să-i spun domnului vicepreședinte al Senatului, colegul nostru Dan Rușanu, că sunt în totalitate în dezacord cu punctul de vedere al Domniei Sale. Nici Barroso, nici Viviane Reding, nimeni nu face niciun fel de presiune asupra noastră și nu ne cere altceva decât ceea ce noi înșine ar trebui să ne cerem, să respectăm legea, legea noastră, legea pe care noi am adoptat-o.

Vorbeam noi, cei de o anumită vârstă – și cei care au venit după noi au preluat –, de o anumită realitate politică adusă cu tancurile rusești în România.

Uniunea Europeană nu a venit cu tancuri, cu avioane, cu amfibii. Uniunea Europeană ne-a primit ca urmare a unui deziderat național și singura condiție ca relațiile dintre noi și Uniunea Europeană să fie într-o deplină armonie, aceeași armonie pe care Uniunea o are cu celelalte țări membre, este să respectăm legea. Că noi, astăzi, suntem într-o dificultate sentimentală greu de suportat este o problemă care ne privește pe noi ca oameni, dar mi se pare total nepotrivit ca, de la tribuna Senatului, unul dintre conducătorii Senatului să se ridice împotriva imixtiunii Uniunii Europene, care, vezi Doamne, ne impune legile ei. Nu, sunt legile noastre, le-am votat. Dacă nu sunt bune, cum spune domnul senator Frunda, este în puterea noastră, a senatorilor, să le modificăm, să le îndreptăm, dar, odată adoptate, suntem datori să le respectăm.