Cristian Sorin Dumitrescu

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor colegi,

O să încerc să fiu foarte scurt. Cred că problema doctoratelor, cine le acordă, cine le ia înapoi, dacă este cazul, e o problemă reală și e o problemă care preocupă societatea românească, în măsura în care, sigur, aceasta a devenit extrem de politizată, această problemă în sine.

Problema însă este mult mai complicată. Școlile doctorale și doctoratul sunt vârful educației românești. Deci vorbim de ciclul III, Bologna, vorbim, de fapt, de vârful, ca să spun așa, sistemului educațional. Și aici există o mare preocupare.

Părerea mea personală, după un timp în care am funcționat și eu în Comisia pentru învățământ atâta timp și în învățământ, lucrurile nu se vor așeza până când nu vom face o reformă structurală începând de jos în sus. Aceste modalități și aceste metode de ajustare...

Vorbeam cu distinsul meu coleg, domnul rector și profesor Popa: cum să faci CNACTUL prin concurs? Păi CNACTUL este summumul societății academice funcționale, nu vorbesc că Academia este vârful, dacă vrei, al științei și recunoașterii. Ai un număr de două mâini de locuri, trei mâini, câți sunt acolo, 40 de persoane. Cum să faci concurs? Dar nu-ți vine nimeni la concurs. Deci problema care se pune derivă din cum construim instituțiile și sistemul instituțional, și nu de la vârf, de sus. Dacă o să rezolvăm această problemă cu...

Eu am votat „pentru”, ca să fie ridicată diploma de doctorat. Cum o să facă, nu știu, pentru că, legal, va fi extrem de complicat, la nivel de universitate. Dar vă întreb eu pe dumneavoastră – mulți sunteți profesori universitari – nu se deschide o cutie a Pandorei acolo? Nu cumva o să înceapă fiecare să-și studieze, că nu cred eu că mediul acesta academic este așa o... un element de excepțională comprehensiune între toată lumea. E un mediu ca oricare altul.

Eu n-am fost de acord, de exemplu, să fie băgați în aceeași oală demnitarii, în sensul de politicieni, parlamentarii profesori universitari cu celelalte funcții de conducere din sistemul de învățământ. Pentru că deschizi o cutie a Pandorei, în sensul că oricare se duce și-l dă pe șeful la... și știți cum e. Ați văzut, colega noastră ne-a spus. E suficient să te bage într-un proces de ăsta de evaluare și deja te-a umplut de tot felul de lucruri care sunt greu de șters.

Deci să ne preocupe altceva. Sunt de acord cu asta, sunt de acord, am votat-o, să modifice și legea. Cum o să fie mecanismul? Nu știu. Mutăm lucrurile acolo.

Întreb eu însă ca profesor și ca societate academică: dar când vom rezolva problemele reale ale învățământului, să plece de jos în sus? Vedeți acum cât de greu este să rezolvi problema curriculei la clasa a V-a. Da? N-a rezolvat nimeni până acum acele 700.000 de situații în care absolvenți de liceu n-au luat bacalaureatul și n-o să-l mai ia niciodată. Da?

Avem „Agenda 2020”, unde România s-a angajat la un număr de absolvenți cu studii superioare, conform programului european, pe care l-am dat înapoi de la o cifră angajată de Funeriu. Pe urmă, domnul ministru Pricopie a mai coborât-o în jos. N-o s-o facem nici pe aia. Ce-o să facem noi, societatea românească, când, datorită creșterii economice, și cu asta vreau să închei, va trebui ca, peste 15 ani, să avem un nivel similar aproape de dezvoltare cu țările europene de nivelul mediu și forța de muncă nu va fi calificată, nu va putea fi calificată ca să asigure competitivitatea, și ne vom duce în freză tocmai pentru că avem aia, avem aia – știți cum se spune la tinerețe, am aia, avem aia –, n-o să avem capacitatea ca forța de muncă să asigure progresul României.