Petre Daea

Mulțumesc, domnule președinte al Senatului. Domnule președinte, Doamnelor și domnilor senatori,

Zi normală de lucru, într-un tipar nou, cu îngrijorarea fiecăruia: încotro? Încotro, când ai în fața pupitrului și a ochilor, procesând cu mintea, un act normativ de o valoare excepțională. Valoarea acestui act normativ rezidă în faptul că – și este excepțională – este într-o perioadă excepțională, când țara o duce prost, oamenii o duc rău și îngrijorarea fiecăruia trebuie să crească pe măsură ce situația se înrăutățește.

Îngrijorarea celui care vorbește de la microfon își are sorgintea într-o temere, zic eu, și necesară, dar și reală. Temerea mea este că ne împrumutăm. Nu avem soluție să nu ne împrumutăm. Întrebarea este: o facem bine? Pentru cine ne împrumutăm și până când? Sunt întrebări legitime pentru fiecare minte mai mult sau mai puțin legată, ancorată de realitatea economică a țării. Și de aici, din îngrijorarea mea, se naște următoarea întrebare: domnule secretar de stat, am încheiat acest acord sau l-a încheiat Guvernul, l-a semnat în martie, de atunci și până acum sunt luni bune, timp suficient să ne putem da seama – a avut sau nu efect în direcția pe care noi ne-am propus-o ca fundament al necesității de a ne împrumuta? Vă întreb direct și fără echivoc.

Spuneți aici de îndeplinirea țintelor fiscale. Vă rog să-mi dați un exemplu, de la pupitrul Senatului, unde vi se rezervă dreptul de a participa și a explica poporului român, care a fost această țintă și dacă ea s-a atins sau dacă nu cumva ați mutat țintele, ca să nu se atingă niciodată.

Vă rog, considerați legitimă această întrebare nu prin statutul de senator, ci prin îngrijorarea momentului și necesitatea explicării deciziei.

Aștept răspunsul la întrebarea pe care v-am pus-o. Vă mulțumesc.