Márton Árpád Francisc

## Mulțumesc.

## Domnule vicepreședinte,

## Doamnelor și domnilor senatori,

După cum știți, Constituția garantează creanțele asupra statului. Totodată, avem foarte multe legi care dezvoltă această idee: cum se poate realiza această garantare, adică, atunci când statul este dator cetățeanului, cum trebuie să plătească această datorie? Statul sau instituțiile statului.

Numai că aceste legi reglementează fiecare parțial, un element, și ele nu se intercorelează. Ca atare, în acești 27 de ani, de foarte multe ori am avut situații în care au venit la biroul meu parlamentar cetățeni, reprezentanți ai unor firme cu decizii executorii din partea instanțelor care, pur și simplu, nu au putut ajunge la banii lor, chiar în ipostaza în care ei ar fi fost de acord să se compenseze aceste datorii ale statului cu datoriile lor față de stat. În oricare din aceste situații, am pus întrebare Ministerului Finanțelor Publice, respectiv diferitelor instituții – AVAS, de exemplu –, și am primit același răspuns: că o astfel de compensare, conform legislației în vigoare, nu este permisă.

Ca atare, noi am venit cu o propunere prin care, evident, pornind de la instituția respectivă, care să încerce să-și rezolve problemele parcurgând anumite etape, să se ajungă până la Ministerul de Finanțe, care, evident, poate lua niște decizii de compensare sau de amânare a acestor plăți.

Esența finală este ca cetățeanul să-și primească banii sau să-și compenseze cu datorii pe care el le are față de stat, așa cum prevede Constituția, care garantează creanțele cetățeanului față de stat. Asta este esența legii; încă o dată vă spun, pe etape, până se ajunge la Ministerul de Finanțe.