Tinel Gheorghe

Mulțumesc, domnule vicepreședinte. Stimați colegi,

Domnul profesor Tabără a făcut aici un rechizitoriu pentru ceea ce înseamnă 20 de ani de administrație în îmbunătățiri funciare.

Nu știu dacă l-ați ascultat cu foarte mare atenție sau dacă ați avut posibilitatea să citiți în amănunțime raportul în întregime al Comisiei parlamentare de anchetă. El cuprinde aproape 170 de pagini, plus anexele, care sunt de ordinul miilor sau chiar zecilor de mii de pagini, la care se adaugă, așa cum ați ascultat și dumneavoastră, audierile din plenul comisiilor, care au cuprins personalități și persoane de la cel mai înalt rang și nivel din stat, până la toți cei care au avut un grad mai mare sau mai mic de implicare.

Ați ascultat în cuvântul luat de domnul profesor Tabără și în prezentarea materialului, precum și în luarea de poziție a domnului profesor Surdu, anumite motivații, sau o prezentare succintă a motivelor care au dus la starea de fapt a sistemului de irigații din România.

Aș vrea să vă spun doar că el nu este întâmplător, el se leagă de starea proprietății, structura, derularea modului cum noi am înțeles să ne întoarcem la proprietate după 1989. Am întârziat 15 ani, poate mai bine de 15 ani, cu legile privind reforma proprietății, și acest lucru s-a repercutat și în gestionarea sistemului de îmbunătățiri funciare. Spunea domnul profesor Tabără aici că avem un număr de 450 de asociații de utilizatori de apă înființate la nivel național. Extrem de puține, dacă ne raportăm la suprafața totală amenajată pentru irigații la nivelul anului 1989, de 2,7 milioane hectare. Dacă ne raportăm la suprafața irigată efectiv în anul 2009 vom vedea că ea este de șapte ori mai mică decât cea irigată în 1989, 300–350 de mii de hectare, atât irigă România sistematic de vreo 3-4 ani de zile.

De ce? Pentru că poate n-am avut nici coerența managerială după ’90 de a derula programe și proiecte care să încurajeze inițiativa privată. Am venit după integrarea în Uniunea Europeană cu sistarea subvențiilor în sectorul de îmbunătățiri funciare. Este o lovitură dură pe care cei care folosesc apa pentru irigații și sistemele de irigații o primesc în momentul de față. Trebuia să avem la 1 ianuarie 2010 măsura din Programul Național de Dezvoltare Rurală 1.2.5. pusă în practică, în așa fel încât acele fonduri, zeci de milioane de euro care trebuiau să se deruleze efectiv și exclusiv pentru îmbunătățiri funciare, să poată fi accesate.

Avem întârzieri și aici și iarăși se vor repercuta asupra suprafețelor irigate și bineînțeles a producțiilor obținute în agricultura românească. Un raport dat publicității de Comisia Europeană poziționa România pe locurile 3, 4, 5, 6, 7, în funcție de producția obținută la grâu, la porumb, ceea ce nu este corect față de potențialul pe care România îl are din acest punct de vedere.

Am ținut să precizez cele două aspecte legate de proprietate și de capacitatea managerială pentru că s-au perindat în acești 20 de ani la conducerea ministerului oameni politici care au venit cu viziuni proprii și care n-au făcut altceva decât, într-o măsură mai mare sau mai mică, să-și aducă obolul la o stare de fapt pe care dumneavoastră o vedeți astăzi în acest sector extrem, extrem de important pentru agricultură. De ce? Pentru că agricultură fără apă nu se poate face, și ăsta este poate cel mai important, lucrul esențial pentru agricultura românească.