Eleonora Carmen Hărău

Mulțumesc domnului coleg. Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se numește „Sfidarea românilor” și pornesc de la observația personală că românii sunt din ce în ce mai des și mai grav sfidați de actuala putere.

Dar de data asta o să mă refer la impunerea de către PSD pe listele electorale a multor persoane certate cu legea, impunere care continuă în Guvern și în toată administrația publică centrală și locală. Aceasta este o sfidare la adresa românilor. Domniile Lor sfidează „pentru că pot”, ne-au anunțat prin vocea unui oficial PSD.

Mai mult decât atât, la sfârșitul anului 2017 coaliția PSD–ALDE a modificat Statutul funcționarilor publici, în sensul ca funcționarii trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni contra umanității, contra statului, contra autorității, infracțiuni de corupție și de serviciu, infracțiuni care împiedică înfăptuirea justiției, infracțiuni de fals ori infracțiuni săvârșite cu intenție, care i-ar face incompatibili cu exercitarea funcției publice, să nu mai fie suspendați din funcție. Pentru a nu se legifera această sfidare la adresa poporului român, președintele Klaus Iohannis a sesizat Curtea Constituțională a României, care a stabilit că legea propusă de către domnii Dragnea și Tăriceanu este ilegală.

„Am avut obiecție de neconstituționalitate a Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, obiecție ridicată de președinte, pe care am admis-o, și am stabilit că abrogarea textelor care vizau posibilitatea suspendării de drept a contractelor de muncă a funcționarilor publici care au fost trimiși în judecată a fost abrogată ilegal”, a anunțat președintele CCR, Valer Dorneanu.

În sesizarea președintelui Iohannis se preciza că abrogarea suspendării raportului de serviciu al funcționarului public ca urmare a trimiterii în judecată încalcă dispozițiile art. 1 alin. (3) și (4), art. 16 alin. (1) și art. 54 alin. (2) din Constituție. Șeful statului precizează: „În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut că sancțiunea prevăzută de art. 94 alin. (2) lit. m) din Legea nr. 188/1990, cea a suspendării de drept a raportului de serviciu al funcționarului public trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h), are ca finalitate protejarea autorității sau a instituției publice față de pericolul continuării activității ilicite și pericolul extinderii consecințelor periculoase ale faptei penale săvârșite de către funcționarul public.”

El susținea că, ținând cont de natura administrativă a acestei măsuri, „nu se pune problema nerespectării prezumției de nevinovăție, care va trebui însă respectată pe tot parcursul desfășurării întregului proces penal pornit împotriva respectivului funcționar public, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare”.

Dacă în cazul funcționarilor publici situația a fost salvată de către președinte, nu același lucru putem spune despre alte persoane trimise în judecată care dețin funcții-cheie în statul român, dar care nu sunt suspendate din funcție. Vezi cazul secretarului de stat de la Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, fost președinte al Consiliului Județean Teleorman, implicat în dosarul Belina, sau al consilierului de stat în aparatul propriu al prim-ministrului, Darius Vâlcov, condamnat în primă instanță la opt ani de închisoare cu executare.