Titus Corlățean

Voi încerca să concentrez.

Întotdeauna în astfel de spețe este bine, ca juriști, să ne uităm nu doar din perspectiva dreptului intern, ci și din perspectiva dreptului internațional. Or, aici lipsește din toată analiza, inclusiv din partea inițiatorului, din partea comisiei, un lucru esențial, pe care juriștii de drept internațional îl cunosc: Federația Rusă a solicitat statutul nu de succesor – instituția cunoscută succesor în dreptul internațional – al URSS, ci statutul de continuator. Acest lucru a fost confirmat și în Consiliul de Securitate. A preluat Federația Rusă locul de succesor al URSS în toate organizațiile internaționale, în toate tratatele internaționale, în chestiunile legate de bunuri, de arhive și de datorii. Or, atunci când preiei, preiei și activele, și pasivele. Preiei și responsabilitatea pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut-o URSS-ului, mai întâi, și ulterior Federației Ruse ca stat continuator.

Or, din acest punct de vedere, dacă avem și precedentele create prin Decretul-lege nr. 118/1990, eu cred că nu ar trebui să avem nicio dificultate să-i includem în domeniul de aplicare a legii, prin intermediul acestui act normativ, nu neapărat un alt act normativ diferit, și ca un gest de respect necesar și de reparație morală, pe acești oameni care au suferit pentru o cauză pe care ei au știut să o susțină.

Închei spunând reprezentantului Guvernului, venind din coaliția majoritară, că genul de argument privind impactul financiar în această speță nu ar fi trebuit să existe. Chiar și pentru faptul că vorbim de patru persoane. Nu mai vorbesc de ceea ce este simbolistica acestui subiect. Deci haideți să dăm la o parte, mai ales că au fost și alte proiecte legislative în care avizul Guvernului a fost ușor diferit. Și o spun eu, venind din arcul guvernamental.