Toni Greblă

Domnule președinte, Stimați colegi,

Ne aflăm în fața unei tentative a Guvernului de a acoperi un credit comercial, asupra căruia nu vreau să mă pronunț, printr-o lege.

În realitate, lucrurile sunt foarte simple.

Prin 1991–1992 s-a făcut un import de bumbac cu credit furnizor, creditul garantat de Guvernul Statelor Unite ale Americii, iar cele 6–8 firme românești care au importat din Statele Unite ale Americii – de la niște firme din Statele Unite ale Americii – bumbac au avut, la rândul lor, nevoie de o garanție guvernamentală, garanție guvernamentală semnată de Ministerul Finanțelor.

Ne aflăm în fața unui contract comercial cu credit furnizor și garanția statului, contract care trebuie să se deruleze pe baza prevederilor care sunt înscrise în acel contract. Nimeni din cadrul Executivului nu are curajul să plătească ratele, pentru că, între timp, firmele românești au dat faliment și, atunci, intervine garanția statului pentru a plăti acest credit la furnizori.

Nu văd pentru ce ar trebui să acoperim noi, prin lege, o asemenea operațiune strict comercială.

Cei care au hotărât derularea acestei operațiuni, cei care au hotărât atunci ca operațiunea să se facă cu garantarea creditului de către statul român trebuie să-și asume în continuare responsabilitatea și să deruleze contractul, eventual cu restituirea ratelor, efectiv pe baza unei relații strict comerciale.

Pentru că, probabil, niciunul dintre înalții funcționari sau funcționarii Ministerului Finanțelor Publice nu are curajul unei asemenea operațiuni, ni se solicită nouă, acum, să venim _post factum_ și să adoptăm o lege privind rambursarea unor rate de capital pentru o cotă-parte dintr-un credit acordat, dintr-o operațiune de import-export cu credit furnizor.

Așa ceva este în afara normelor care guvernează legiferarea în România, astfel încât eu vă solicit tuturor să nu intervenim într-un contract comercial care are propriile lui reguli și trebuie să lăsăm în continuare ca litigiul să fie rezolvat pe baza prevederilor înscrise în contract.

Nu venim noi, acum, cu o lege prin care să acoperim această operațiune care, probabil, are și niște zone mai sensibile.

Este motivul pentru care s-a simțit nevoia ca, prin lege, să acoperim noi toate aceste vulnerabilități ale acelei operațiuni comerciale care numai Dumnezeu știe cum o fi fost încheiată.