Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·19 mai 2010
Informare · adoptat tacit
Cristian Sorin Dumitrescu
Discurs
Mulțumesc foarte mult, doamnă președinte. Doamnelor și domnilor colegi,
Eu vorbesc în numele comisiei. Deci n-am să exprim un punct de vedere politic, ci unul tehnic, pentru că îmi rezerv dreptul ca, la amendamente respinse, să susțin filozofia pe care noi, și grupul meu politic, și eu, o avem în ceea ce privește acest aspect.
Acum vreau să vă spun că, la comisie, acest art. 79 a fost foarte dezbătut, adică a fost un articol care a suscitat foarte multe discuții, pentru că era vorba despre cele două filozofii, filozofia care privea titularizarea aceasta, pe care o solicită proiectul actual, prin concurs pentru unitatea respectivă, și principiul titularizării la nivel național, care a funcționat și funcționează încă în România.
Prin vot, s-a rămas la acest articol, așa cum este.
N-aș fi avut nimic de spus, pentru că votul este cel care decide, însă, mai departe, așa cum a spus distinsa doamnă deputat Chircu că-mi place, că așa se discută la Legea educației, într-adevăr a propus un amendament care a fost
însușit de toată comisia cu acceptul și al Domniei Sale, amendament care spune că vom avea două tipuri de titularizare în sistem.
Vom avea titularizarea care s-a obținut până la intrarea în vigoare a legii, care va fi o titularizare națională. Deci vom avea domni profesori și doamne profesori și domnișoare profesori titularizați la nivel național, unii foarte tineri, care acum au 30 de ani și care mai rămân în sistem zeci de ani, și vom avea, așa cum spunea distinsul domn deputat Stanciu, îi vom avea pe cei intrați după intrarea în vigoare a legii, dacă va fi adoptată în forma aceasta, care vor fi titularizați pe post.
Este o mare diferență, ținând cont de faptul că s-au înăsprit foarte mult condițiile accesului la statutul de profesor, ceea ce este bine. Deci vom avea, cum se spune în general, vom avea _un système à deux vitesses_ , cu două viteze: unii care vor fi titulari la nivel național, orice s-ar întâmpla, de unde i-ar da afară sau ar fi scoși dintr-o unitate, să zicem într-un fel, sau disponibilizați, că se desființează. Ei se duc bine mersi în altă parte și, conform titlului și bunului câștigat, ceea ce este un lucru corect, au statutul de titular pe postul respectiv. Ceilalți se supun iarăși concursului și iar. Nu este o egalitate de șanse.
Noi am introdus prin amendamentul acela, care este înțelept și pe care eu l-am apreciat – pentru că legea, atunci când este vorba despre un câștig, un drept câștigat, nu trebuie să aibă caracter retroactiv –, dar noi, prin acel amendament – că de-aia n-am făcut și acest tip de discuții atunci –, am introdus această situație în sistem, care, trebuie să recunoaștem, generează inegalitate, pentru că dacă cei mulți sunt îndreptățiți, cei care sunt astăzi titulari își păstrează dreptul, deci marea majoritate, pe parcursul timpului, vor intra în sistem alții care vor avea mult mai puține drepturi față de cei cu această titularizare.