Andrei-Daniel Gheorghe

Mulțumesc frumos. Bună dimineața! Stimați colegi,

„3 martie 1904 – se naște un martir și un mărturisitor creștin, Mircea Vulcănescu.”

De fiecare dată când ne amintim de cei care s-au jertfit în închisorile comuniste, nu trebuie să uităm care sunt acele personalități culturale, științifice și politice care au marcat istoria acestui popor.

Mircea Vulcănescu – filolog, filosof, economist, un om de știință reputat al timpurilor sale, asistent al sociologului Dimitrie Gusti – își începe cariera publică chiar la 1 decembrie 1918, când, ajutat de I.G. Duca, viitorul prim-ministru liberal, rostește un discurs memorabil, în calitate de elev de liceu, cu ocazia Marii Uniri, lângă Universitate, pe statuia lui Mihai Viteazul.

Mai târziu, aceeași personalitate, care avea să le fie un fel de profesor, care avea să fie seniorul generației interbelice, din care făceau parte Mircea Eliade, Emil Cioran, Petre Țuțea, Eugen Ionescu, Mihail Sebastian, Constantin Noica și multe alte personalități, avea să ajungă practic cel mai important tehnocrat, să spunem așa, al României interbelice.

Exponent al curentului filosofic al existențialismului românesc, respingând deopotrivă comunismul și legionarismul, Mircea Vulcănescu intră în 1935, în timpul guvernării liberale, în guvern, în calitate de șef al datoriei publice, un fel de director al ANAF de astăzi, iar în perioada 1941–1944 îndeplinește funcția de secretar de stat în cadrul Ministerului Finanțelor.

Din această postură a reușit să obțină, în urma unor negocieri dure cu puterea germană, opt vagoane de aur și înzestrarea Armatei a IV-a, dar a și procedat conform propriei sale conștiințe, angajând evreii persecutați de regimul de putere de atunci în posturi publice.

După venirea comuniștilor la putere, aceștia se răzbună pe el, în anul 1946, când nu doar că îl scot din funcția deținută în Guvernul României, ci, în urma unui proces inventat, un proces pe care însuși procurorul de la acea dată l-a denunțat ca fiind unul abuziv, este condamnat la 8 ani de închisoare.

În această detenție, Mircea Vulcănescu s-a remarcat ca un erou, ca un mărturisitor și ca un adevărat profesor al celor care au trecut prin detenția comunistă.

La 28 octombrie 1952, în temnița cumplită a Aiudului, salvând de la moarte un tânăr, Mircea Vulcănescu trece la Domnul.

Mesajul său postum și mesajul său pentru posteritate a fost unul simplu: „Să nu ne răzbunați!”

Își dăduse viața pentru a salva o altă viață.