Gabriela Lola Anghel

Mulțumesc frumos, doamnă președinte. Stimați colegi,

Am un mesaj din domeniul serviciilor astăzi și este acela că „Bacșișul nu înseamnă șpagă!”.

Zilele acestea a intrat în vigoare o lege care a fost făcută parcă să omoare în fașă domeniul serviciilor: impozitarea bacșișului.

Ce este oare bacșișul în accepțiunea românilor? Este cumva sinonim cu șpaga pe care o dau anumite persoane unor aleși sau unor funcționari publici pentru a li se facilita accesul la banii publici sau la foloase necuvenite? Reprezintă cumva grămezile de bani ilegali, din economia gri și neagră pe care le vehiculează oamenii influenți din această țară? Reprezintă oare ultima problemă de rezolvat în România? Nu.

Bacșișul, în accepțiunea românilor, este modesta sumă de bani pe care oamenii care lucrează în domeniul serviciilor îi câștigă cu sudoarea frunții și cu dăruire. Reprezintă mărunțișul, restul de care ne lipsim cu toții, cu drag, pentru a ne exprima recunoștința pentru cum am fost tratați, pentru cum ni s-a vorbit, cum am fost serviți, pentru un profesionalism plătit prea puțin, pentru performanțele neapreciate, pentru calități și cunoștințe acumulate într-o viață, pe care statul român nu este capabil să le răsplătească la adevărata valoare.

Ce mai reprezintă bacșișul? Reprezintă cumva pâinea în plus pentru o familie? Banii pentru medicamente? Poate pachețelul de la școală al copiilor sau cumpărarea unor manuale pe care tot statul nu este capabil să le pună la dispoziție gratuit, așa cum scrie în lege? Reprezintă oare completarea, de cele mai multe ori, a unui salariu minim pe economie, un salariu care arată din nou incapacitatea aceluiași stat de a-și gestiona țara? Un salariu care este mai mic, în cele mai multe cazuri, decât unele pensii și din care omul care îl câștigă trebuie să-și crească copiii, să meargă la muncă în fiecare zi, să plătească transportul și multitudinea de taxe și impozite pe care tot statul le pune în spatele „fericitului posesor” de bacșiș?

Și ce altceva mai înseamnă bacșișul în ochii românului? Înseamnă zâmbet și amabilitate atunci când nu ai chef nici să zâmbești, nici să fii amabil. Înseamnă atenție, cunoștințe, experiență, dorință de a evolua în meseria pe care o faci pentru câțiva bănuți în plus pe care clientul ți-i dă. Înseamnă acei bănuți care te ajută încă să trăiești în România și să amâni de pe o zi pe alta să-ți iei lumea în cap ca să devii sclavul Europei, înseamnă, dacă vreți, alegerea de a fi sclav în țara ta.

Și această alegere plătită cu prețul unei vieți neîmplinite, cu prețul frustrărilor acumulate de pe urma traiului într-un sistem inert și îndărătnic, statul român o consideră rușinoasă, o consideră ca un folos necuvenit care trebuie impozitat, îl consideră o speranță de îmbogățire care ar putea să reumple buzunarele nesătule ale abonaților la banii publici.

Dar impozitarea bacșișului ce înseamnă?