Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·4 decembrie 2019
Informare · informare
Csép Éva Andrea
Analiza discursului
- Populism
- 0 · fără
- Anti-pluralism
- 0 · fără
- DQI
- nivel 2 · justificare calificată binele comun · propunere alternativă
- Voce
- —
Discurs
Mulțumesc frumos, domnule președinte de ședință. „Dizabilitatea nu trebuie pedepsită” Distinși colegi,
Nivelul de dezvoltare al unei societăți se oglindește în felul în care își tratează bătrânii, copiii și pe cei neajutorați.*
Ziua internațională a persoanelor cu dizabilități este marcată în fiecare an la 3 decembrie, cu scopul de a aduce în focus o mai bună înțelegere a problemelor cu care se confruntă această categorie. Este, totodată, o ocazie deosebită pentru schimbarea atitudinii tuturor față de această categorie vulnerabilă, prin eliminarea barierelor care stau în calea implicării lor în diverse activități. Bariere prezente privind accesibilizarea, bariere financiare, raportându-ne la indemnizațiile și subvențiile acordate însoțitorilor și ONG-urilor, acelor ONG-uri care desfășoară o activitate deosebită pentru a face mai ușoară viața persoanelor cu dizabilități.
Pentru un stat responsabil este neechivocă accesibilitatea la mediul social, economic și cultural, la sănătate, educație și la informare, respectiv la comunicare, acordând astfel posibilitatea persoanelor cu dizabilități să se bucure pe deplin de toate drepturile și libertățile fundamentale ale omului.
Potrivit statisticilor, aproximativ 25% din totalul populației Uniunii Europene, iar în România peste 800 de mii de persoane au o dizabilitate, de la o formă ușoară până la una gravă. Rata șomajului în rândul persoanelor cu dizabilități este de două ori mai mare decât rata șomajului în rândul celorlalte persoane. Ei reprezintă un grup vulnerabil, în rândul căruia rata sărăciei este cu 70% peste medie, iar nivelul de ocupare a forței de muncă este, de asemenea, foarte scăzut.
Trebuie să conștientizăm că pentru România ar fi un mare beneficiu ca toți cetățenii să se bucure de facilitățile pe care statul le oferă – de la transportul în comun până la cele mai diverse servicii publice. Există instituții publice importante care lucrează direct cu publicul și totuși nu au o rampă de acces în clădire, un ascensor sau minime facilități de comunicare cu cetățenii cu dizabilități.